S-a spus - si nu s-a gresit - ca fara cartea tiparita Renasterea si Reforma nu ar fi avut loc. Fara tipar, s-a spus de asemenea, manuscrisele unor texte ale lui Erasmus din Rotterdam ar fi avut soarta celor din unele varste medievale, cum au fost aceea carolingiana sau aceea a "scolii de la Chartres" din marile momente prereformate ale unor Wycliffe si Huss. Adica nu ar fi ajuns niciodata sub ochii unor numerosi cititori.
Nu intamplator, ivirea cartii tiparite s-a produs in puncte de maxima densitate ale Occidentului - in zona Rinului inainte de toate -, acolo unde morile de hartie produsa din resturi textile (atat de generoase in aceasta vreme a modei goticului final) au avut o particulara inflorire o data cu secolul al XIII-lea.
Aceasta hartie, care avea sa fie o emblema culturala a mediului urban, a burgheziei, a umanismului nascand si a exegezei filologice, suport material al carui secret tehnologic a fost dezvaluit europenilor de catre arabi, acestora din urma venindu-le pe filiera chineza si coreeana - nu demult mi-a fost dat sa vad in Muzeul National din Seul o carte tiparita pe hartie, cu litere mobile de lemn, in 1446 - avea sa inlocuiasca pergamentul, apanaj al Universitatii scolastice, ce inlocuise la randu-i, in veacul al VII-lea, papirusul antic.
