Sociologia ca stiinta a aparut relativ tarziu : in deceniile 3-4 ale secolului XIX. Cu mult inainte de aceasta data, insa, numerosi ganditori au fost preocupati de studierea proceselor si a institutiilor sociale, a elementelor constitutive ale vietii sociale. Din gandirea filosofilor, a economistilor, a istoricilor s-au desprins in decursul veacurilor fragmente care incet, incet au alcatuit o matca comuna, constituind in cele din urma o stiinta sociala de sine statatoare, cu obiect, metode si rezultate proprii.
Multi ganditori apreciaza ca Aristotel (384 i. Hr.), cu celebra sa formula “zoon politikon”, poate fi considerat ca fondator sau macar precursor al sociologiei. Un dialog imaginar intre Platon si Aristotel ar putea rezuma opozitia dintre preocuparea pozitivista a sociologiei si preocuparea normativa a filosofiei. Plecand de la un anumit numar de idei a priori despre valorile si idealurile omului, Platon “ a construit” o cetate, care trebuia sa permita oamenilor sa realizeze acest ideal. Aristotel, urmand o metoda exact opusa, studiaza cu minutiozitate constituirea diferitelor cetati ale lumii elene si le face o tipologie, incercand sa inteleaga adevaratul lor spirit. El porneste,deci, de la descrierea realitatii sistemelor politice pe care le analizeaza pentru a stabili concluziile. Ori, ca principiu, acest demers este cel al sociologului contemporan.
