Ultimele aproape doua decenii ale secolului al XX-lea au avut ca principal eveniment al relatiilor internationale schimbarea modului de promovare a propriilor interese de catre Uniunea Sovietica, in paralel cu dorintele evidente ale Federatiei Ruse de a scapa din chingile liderilor de la Kremlin, care-i foloseau resursele pentru a acoperi uriasele gauri negre ale economiilor ineficiente ale celorlalte 14 republici unionale.
Pana catre sfarsitul mileniului al II-lea, criza economico-sociala din Rusia a continuat. Evenimentele care au urmat, au condus la raporturi internationale caracteristice mai mult lumii unipolare. Rusia, nu mai era interesata de piete externe, decat in mica masura. Pentru produsele ei de export, mai ales armament, energie si materii prime, exista cerere suficienta, uneori, chiar mai mare decat oferta. Ca urmare, Rusia a renuntat, in mare masura, la implicarea in crizele internationale in care nu avea interese speciale.
Schimbarea modului de promovare a propriilor interese de catre Federatia Rusa a avut ca urmare si renuntarea la comunism, ca si doctrina de stat si la conducerea tarii de catre comunisti. Comunistii au ramas intr-un partid suficient de bine controlat pentru a nu putea accede la putere. Structurile de forta din Rusia au decis in afara cadrului ideologic. Disparitia comunismului in cea mai mare parte a fostului "lagar socialist" a facut lumea occidentala sa fie mai putin atenta la respectarea democratiei, a principiilor etalate in relatiile internationale, a umanismului, a dreptului international etc. In perioada existentei regimurilor socialiste, Lumea Occidentala fusese foarte atenta la respectarea acestora, din interesul major al obtinerii de succese in lupta impotriva comunismului, prin atragerea opiniei publice mondiale in aceasta lupta.
