Termenul vine din latina de la silva=padure si de la cultura=cultura, stiinta rezultand astfel silvicultura=stiinta padurii, la fel si cuvantul padure din palus-udish = tufaris, mlastina acoperita cu trestie, teren acoperit cu arbori. Padurea reprezinta poate cel mai important ecosistem terestru care integreaza subsisteme diferite si care prezinta un echilibru ecologic foarte stabil si o structura armonios integrata si accentuat modelata de legile ce genereaza procesele de viata din padure, legi care fundamenteaza masurile tehnice de natura antropica capabile sa-i asigure stabilitatea ecologica si productivitatea de biomasa iar in plan ecologic si social sa intensifice functiile protectoare.
In sens larg silvicultura include intreg ansamblul de preocupari privind cunoasrerea paduri sub aspect teoretic precum si a tuturor masurilor legate de crearea si ingrijirea acestaeia recoltarea si valorificarea rationala si durabila a produselor sale dar si organizarea si conducerea intregului proces de gospodarire.Pornind de aici conventional s-au deprins doua mari parti constitutive ale silviculturi: silvobiologia si silvotehnica.
