Intr-o epoca dominata de complexul nomenclaturist - anii 80 ai secolului trecut pana astazi -, „Sincronism european si cultura critica romaneasca” pune piatra de temelie, alaturi de Noica, Edgar Papu, Lancranjan si altii, la recuperarea perspectivei organice asupra societatii, in ultima serie culturala majora a veacului trecut.
Sincronism european si cultura critica romaneasca ofera cititorului o perspectiva cu sens, am putea spune chiar prima din punct de vedere sociologic dupa, din pacate, insuficienta lectura a lui Lovinescu asupra modernizarii spatiului romanesc.
Este o lucrare despre tranzitie, despre palierele responsabilitatii in parcurgerea acestui traseu, despre functia necesar eroica a intelectualului – om politic sau om de cunoastere.
Lucrarea profesorului Badescu are o functie ordonatoare, care in sociologia europeana a mai fost intalnita in scrierile lui Max Weber, aparute tot intr-un moment de criza, cand marele popor german era afectat de anomia extinsa a primului razboi mondial. Sincronism european si cultura critica romaneasca este ordonatoare intrucat clarifica o succesiune esentiala in constituirea identitatii moderne a societatii romanesti, integrandu-se in perspectiva protocronista asupra dezvoltarii. Lucrarea recupereaza astfel, pe temei stiintific, specificul national ca factor al dezvoltarii, pe nedrept scos dintre ingredientele dezvoltarii de catre elitele intelectuale suferinde de un prea evident complex occidental.
