Incercari de intelegere si explicare a religiei sunt de cind exista religia. Sociologia religiilor e o disciplina empirica si s-a format in secolul nostru. Sociologia religiilor studiaza modul in care sacrul (sfintul – Durkheim) sau divinul (supranaturalul – Weber) se manifesta in comunitatile umane in societate.
De la existenta sa, omul a constatat ca pe linga lumea empirica, cotidiana pe care o traieste, numita naturala, exista si o alta pe care empiric nu o percepem. Exista o lume supranaturala, ceva transcedental. Aceasta lume transcedentala l-a insotit permanent pe om, care s-a raportat la ea. Nu inseamna ca omul inventeaza aceasta lume. Ateii apreciau ca lumea transcedentala a lui Dumnezeu e creata de om. Pentru credincios insa, Dumnezeu este la fel de real ca orice lucru empiric.
Omul, influentat de aceasta lume supranaturala a incercat sa intre in contact cu ea, sa-i cunoasca vointa, sa stabileasca o legatura. Deci religia este legatura dintre om, dintre credincios si lumea sacra a divinului. Modalitatile de legatura dintre om si sacru sunt variate. Populatiile din orient isi manifestau aceste legaturi intr-o forma specifica. Grecii sau romanii isi reprezentau lumea sacra intr-o forma specifica, ca o multime de zei, fiecare cu anumite preocupari. Legaturile cu lumea sacrului erau stabilite prin sacrificii sau rugaciuni in monoteism.
