Polisemia abordeaza principipalele acceptiuni ale conceptului de structura sociala, subliniindu-se polisemia termenului si contributiile fundamentale in domeniu. accentul se pune nu atat pe istoria conceptului cat mai ales pe consecintele metodologice ce decurg din diverse abordar, reliefandu-se acele efectecare au stimulat cercetarea contemporana a dinamicii structurii sociale.
In structura cea mai generala, prin structura sociala se intelege interantiunile dintre elementele sistemului social. Dificultatea insa de aici incepe, si ea este una dintre cele mai serioase din cercetarea sociala, si se refera la identificarea acelor alemente a caror interactiune conduce la constituirea structurii sociale si comunitatii umane. Unele din aceste elemente au ele insele o structura. Este imposibil sa existe anumite ipostaze sociale fara a avea de-a face cu o anumita interactiune, o anumita structura.
Generarea structurilor sociale este un proces continuu, inerent societatii, ca urmare a faptului ca omul este o fiinta sociala. Interactiunile sociale pot fi superficile sau de o mai profunda semnificatie, de scurta durata sau de durata considerabila.
