CURS SOCIOLOGIE: SINTEZE TEMATICE

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:55 history_edu Marilush
Capitolul 1PROBLEMATICA SOCIOLOGIEITema 1SOCIOLOGIA CA STIINTA A SOCIALULUI1. Ce este sociologia?Sociologia s-a constituit ca stiinta independenta in anii '30-'40 ai secolului XIX, dar de abia spre sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului XX s-a constituit o comunitate disciplinara propriu-zisa, sociologia fiind recunoscuta institutional prin introducerea ei ca disciplina de invatamant (Zamfir, Vlasceanu, 1998). In viziunea lui Auguste Comte, cel care propune primul acest termen, sociologia ocupa locul din varful ierarhiei stiintelor, integrandu-le si fiind veriga ultima intr-un lant evolutiv. Ea a detronat astfel filosofia, considerata prea speculativa, inscriind cercetarea societatii in stadiul pozitiv, prin trecerea de la speculatii la analiza faptelor. scoala germana de sociologie, dupa cum remarca si Maria-Ana Georgescu, spre deosebire de cea franceza, ii refuza insa acestei discipline postura de suprematie, considerand-o o explicatie a fenomenelor sociale pe baza identificarii cazurilor tipice, repetitive (Georgescu, 2005).Sociologia, scrie Maria-Ana Georgescu, este o constructie teoretica relativ coerenta, care descifreaza legitatile ce se manifesta in domeniul social. Specificul acestor legitati consta in caracterul statistic (fiind legi ale numerelor mari, ce se manifesta ca tendinte), precum si caracterul lor istoric.In sensul cel mai general, sociologia este stiinta socialului.Ca variante de definitii mentionam si noi cateva exprimate succint: E. Durkheim - stiinta faptelor sociale; G. Gurvitch - stiinta fenomenelor sociale totale; D. Gusti - stiinta realitatii sociale; Tr. Herseni - stiinta societatilor omenesti.Distinctia principala intre sociologie si celelalte stiinte sociale, subliniaza Maria-Ana Georgescu) consta in aceea ca ea studiaza caracteristicile generale si abstracte ale comportamentului social, ale relatiilor sociale, ale grupurilor umane. 2. Obiectivele si functiile sociologieiSociologia, ca disciplina stiintifica, constata Maria-Ana Georgescu, isi propune nu doar acumularea de date despre realitatea sociala si analizarea lor, dar si intelegerea semnificatiei problemelor sociale. Ea nu poate fi gandita doar ca o simpla descriere si nici ca o viziune speculativa. Totodata, nu se reduce la intelegerea empirica a problemelor sociale de catre gandirea comuna, ci este o tratare stiintifica a acestora. Problema sociala in stiinta ia forma unor intrebari la care putem da raspunsuri prin cercetari metodice, riguroase. Problema sociala devine o problema a stiintei numai in masura in care reusim sa o exprimam in forma unei teze verificabile prin cercetari, experimentari, conchide Maria-Ana Georgescu. Pentru Boudon, sociolog francez de renume, una din principalele sarcini ale sociologiei si probabil principala sa sursa de legitimare consta in regasirea sau, dupa caz, in reconsiderarea motivelor care il determina pe actorul social sa adopte un anumit comportament, o anumita atitudine sau o anumita credinta. Sociologia ar trebui sa raspunda la cateva intrebari fundamentale, cum ar fi:Cum este intocmita societatea?Cum functioneaza, cum opereaza ea?De ce unele grupuri din societate sunt mai puternice decat altele?Care sunt cauzele schimbarilor sociale?Este societatea, in mod normal, in stare de echilibru sau este prin definitie conflictuala?Care este relationarea individului cu societatea?Care e telul major al studierii sociologiei?Dincolo de acest cadru general, observa Maria-Ana Georgescu, statutul sociologiei este definit si de o serie de functii specifice. Prima functie care defineste esential statutul sociologiei, este aceea de a formula problemele sociale, adica functia cognitiva, teoretica. Este o modalitate de concepere stiintifica a socialului sau, altfel spus, o functie explicativa. Rolul ei este de a analiza critic si reflexiv realitatea sociala, avand capacitatea de a aduce un supliment de cunoastere, de a elabora o diagnoza sociala, o explicatie a realitatilor existente.Functia de prognoza sociala, de elaborare a unor predictii stiintifice asupra desfasurarii, in perspectiva, a proceselor sociale presupune anticipari care se pot formula numai pe baza cunoasterii legitatilor care stau la baza unor procese si fenomene sociale.Unii sociologi, precum D. Gusti, formuleaza ca functie distincta a sociologiei pe cea praxiologica, anume o functie practica de sprijin acordat deciziei, mai precis deciziei politice, functie de interventie in viata sociala. In sociologia americana se pune accent deosebit pe contributia la solutionarea problemelor sociale majore: saracia, delicventa, conflictele etc.3. Perspectiva sociologica si specificul ei Abordarea sociologica, considera Maria Georgescu, nu ramane la nivelul unui proces de rutina, de dobandire de informatii din domeniul socialului. Perspectiva sociologica este o modalitate de a privi, de a studia si explica viata sociala. Prin definitie, perspectiva sociologica este o analiza a societatii dintr-un anumit punct de vedere. Sociologul devine o persoana capabila sa se desprinda de circumstantele personale imediate si sa posede ceea ce C. Wright Mills denumea imaginatie sociologica.Mills introduce acest concept pentru a se referi la capacitatea individuala de a intelege istoria sociala, biografia personala si relatiile dintre ele in cadrul unei societati date. Imaginatia sociologica are o dimensiune personala relevata prin constiinta sinelui si a devenirii, una sociala racordata la "aspecte publice ale structurii sociale" si una istorica vizand devenirea in timp a societatii. Aspectele reflexive se asociaza cu cele proiective, interpretative si creative, facilitand corelarea informatiei despre sine si despre altii, despre istorie si societate pentru "a intelege scena istorica mai cuprinzatoare in termenii semnificatiei sale pentru viata interioara si devenirea exterioara a unei varietati de indivizi". Corelarea istoriei sociale cu biografia individuala este realizata de imaginatia sociologica pe baza intelegerii structurii unei societati, a locului acesteia in istorie, a mecanismelor schimbarii si conservarii sociale, concomitent cu analiza experientelor vietii individuale, a semnificatiilor cu care se confrunta universul Interior si exterior de viata. Imaginatia sociologica ar tinde sa devina numitorul comun al vietii culturale din comunitatile actuale, intrucat este centrata pe om sl pe devenirea sa in istorie si societate, focalizand toate preocuparile care concura la realizarea unui umanism al demnitatii si rationalitatii (Vlasceanu, M., 1998, p. 284). In primul rand, considera Maria Georgescu, imaginatia sociologica presupune sa fim in stare sa ne privim pe noi insine departe de familiara rutina a vietii cotidiene, dintr-o alta perspectiva, sa fim in stare sa depasim aspectele particulare spre a desprinde regularitatile pe care acestea le inglobeaza. Detasarea de fenomenele studiate permite generalizari teoretice realizate cu buna-credinta si inlaturarea oricaror prejudecati.Inlaturarea prejudecatilor este strans legata de problema obiectivitatii in sociologie. Desigur, fiecare individ si-a dezvoltat o experienta de viata pornind de la cunoasterea la nivelul simtului comun. Rezultatele sociologiei in domeniul vietii sociale pe de o parte continua, pe de alta contrazic cunoasterea comuna, nesistematica. Deci, important nu este a stabili o ruptura, deoarece in mod evident o serie de cunostinte empirice au fost validate de sociologie, ci a ne intreba si a verifica de fiecare data daca ceea ce stiam din experientele noastre de viata ori din cele impartasite de altii este intr-adevar asa. Perspectiva stiintifica incepe doar atunci cand devenim constienti ca majoritatea semenilor nostri fac generalizari nepermise, cand suntem in stare sa ne controlam propriile impresii si ne straduim ca ele sa nu ne afecteze munca de cercetare. Obiectivitatea perspectivei sociologice, mai remarca Maria Georgescu, mai este generata apoi si de metodele utilizate si de argumentele folosite. in masura in care datele furnizate de noi devin publice, ele pot fi confirmate sau infirmate de alti sociologi. Obiectivitatea in sociologie se poate dobandi printr-o atitudine critica constructiva.A avea o perspectiva sociologica implica, de asemenea, deschiderea spre alte stiinte socio-umane: cu antropologia, istoria si psihologia-sociala.Relatiile cu antropologia culturala, apreciaza Maria Georgescu, sunt vitale, intrucat aceasta stiinta studiind societatile traditionale in adancime, cu micile lor comunitati, ne permite sa observam diversitatea diferitelor forme umane de existenta si transformarea unora in mari societati industrializate, moment din care studiul este preluat de sociologie prin cercetari transversale si de amploare. Ea continua studierea societatii moderne si postmoderne.Dimensiunea istorica este egalmente fundamentala, facilitand desprinderea trasaturilor distinctive ale lumii de astazi prin comparatie cu trecutul. Istoria ofera oglinda de care se foloseste sociologia spre a intelege prezentul, pe baza radacinilor din trecut.Vecinatatea cu psihologia sociala este apoi foarte stransa. Daca psihologia generala este stiinta centrala despre om ca individ, psihologia sociala se ocupa de felul in care personalitatea si comportamentul sunt influentate de contextul social, psihologia sociala fiind stiinta relatiilor psihologice dintre oameni.O ampla perspectiva sociologica presupune relatii de colaborare si cu politologia si economia.A avea o perspectiva sociologica, conchide Maria-Ana Georgescu, inseamna a intelege "cum" si "de ce" se produc procesele sociale, inseamna a accepta diferentierile culturale, inseamna a evalua initiativele politice si mai presus de toate, a juca un rol practic pentru optimizarea vietii sociale. Dupa elaborarea diagnozei si prognozei sociale, urmeaza ceea ce Dimitrie Gusti numea, printr-o fericita metafora, "vocatia social-transformatoare a sociologiei".4. Principalele ramuri ale sociologieiSociologia, remarca Ioan Mihailescu, se ocupa cu studiul stiintific al vietii sociale a oamenilor si al rezultatelor interactiunii lor de grup. Acest domeniu de studiu este foarte vast si nu poate fi tratat in profunzime in toata intinderea sa. Din acest motiv, a aparut necesitatea specializarii analizei sociologice pe anumite aspecte ale vietii sociale. Treptat, s-au constituit zeci de ramuri specializate de sociologie sau, altfel spus, sociologii de ramura care acopera totalitatea aspectelor vietii sociale.intr-o enumerare considerata incompleta, Ioan Mihailescu prezinta principalele ramuri specializate ale sociologiei ca fiind: sociologia comunitatilor, sociologia rurala, sociologia urbana, ecologia umana, sociologia industriala, sociologia muncii, sociologia economica, sociologia agrara, sociologia organizatiilor, sociologia politica, sociologia opiniei publice, sociologia juridica, sociologia deviantei, sociologia populatiei, sociologia familiei, sociologia tineretului, sociologia educatiei, sociologia moralei, sociologia varstnicilor, sociologia culturii, sociologia literaturii, sociologia filmului, sociologia teatrului, sociologia artei, sociologia comunicatiilor de masa, sociologia comparativa, sociologia sportului, sociologia timpului liber, sociologia sanatatii, sociologia armatei, sociologia pacii si razboiului, sociologia conflictelor, sociologia relatiilor etnice, sociologia mobilitatii sociale, sociologia schimbarii sociale, sociologia religiilor, sociologia stiintei, metodologia sociologica, teoria sociologica.Din aceasta lista, tine sa ne atraga atentia Ioan Mihailescu, se poate constata ca unele domenii in care s-a specializat analiza sociologica formeaza si obiectul de studiu al stiintelor sociale particulare. De exemplu, domeniul economic este studiat si de stiintele economice, si de sociologia economica. Aici nu avem de-a face cu o suprapunere a demersurilor stiintifice. Perspectivele utilizate de stiintele economice si de sociologia economica sunt diferite, desi se refera la acelasi domeniu. stiintele economice realizeaza o analiza in sine a economicului, ca si cum acesta ar fi separat de restul vietii sociale. Sociologia economica intreprinde o analiza pozitionala a economicului, adica il studiaza in raporturile pe care le stabileste cu celelalte domenii ale vietii sociale. Economicul este considerat in inter-relatiile pe care le are cu intreaga viata sociala (Mihailescu, 2003). Tema 2TEORII SI PARADIGME IN SOCIOLOGIE1. Teorii si paradigmePrin opozitie cu cunoasterea comuna, teoria reprezinta ceea ce este obiectul unei conceptii metodice, organizata in mod sistematic si depinzand ca urmare, in forma, de anumite decizii sau conventii stiintifice care nu apartin simtului comun. Mai general, prin teorie se intelege o constructie intelectuala prin care un anumit numar de legi sunt alaturate unui principiu din care pot fi deduse in mod riguros. Teoria are ca misiune de a face o clasificare si o sinteza a rezultatelor obtinute, de a prezenta un tablou rational care sa permita nu numai interpretarea a ceea ce este cunoscut, ci si, in masura posibilului, prevederea a ceea ce este inca necunoscut.Notiunea de paradigma se refera la convingerile cel mai adesea implicite pe baza carora cercetatorii isi elaboreaza ipotezele, teoriile si, in general, isi definesc obiectivele si metodele. Astfel, Descartes credea ca orice proces fizic poate fi analizat ca un sistem de actiuni si reactii mecanice, ca in cazul ceasurilor sau al vartejurilor. in domeniul sociologiei, Max Weber credea ca explicarea unui proces colectiv implica punerea in evidenta a actiunilor, credintelor si atitudinilor individuale a caror rezultanta este. Influentat de pozitivismul lui A. Comte, . Durkheim credea ca aceste date subiective sunt incompatibile cu notiunea de stiinta. La Weber si Durkheim sociologia se sprijina deci pe "paradigme" diferite. in Dictionarul de sociologie din 1998, coordonat de C. Zamfir si Lazar Vlasceanu, paradigma este definita, intr-o prima acceptie, ca un set de concepte, propozitii, metode de investigatie, cu un pronuntat caracter normativ, dezvoltat pentru a ghida cercetarea intr-un anumit domeniu specificat. Un al doilea inteles vizeaza totalitatea realizarilor dintr-un domeniu disciplinar, larg acceptate de comunitatea stiintifica respectiva, care ofera modelul problemelor de cercetare si a solutiilor explorate. Lucrarile de specialitate retin urmatoarele exemple de paradigme sociologice: - Paradigma nasterii capitalismului (MAX WEBER): burghezul se transforma in intreprinzator atunci cand vede in bogatie un capital, o investitie productiva si nu o ocazie de specula sau de viata imbelsugata. Teologia morala a calvinistilor este congruenta cu aceasta ideologie.- Paradigma socializarii anticipate (MERTON): indivizii tind mai degraba sa imite valorile si comportamentele grupurilor carora doresc sa li se alature, decat pe cele ale grupurilor carora le apartin.- Paradigma frustrarii relative (STOUFFER): daca normele sociale sunt clar definite si percepute ca stabile, indivizii isi limiteaza ambitiile in functie de aceste norme. Daca normele sunt imprecise si instabile, indivizii nutresc ambitii ce depasesc posibilitatile de realizare si resimt o frustrare.- Paradigma familiei nucleare (PARSONS): dezvoltarea societatii industriale impune mobilitatea populatiei si deci independenta copiilor, ceea ce antreneaza "nuclearizarea" familiei.- Paradigma actiunii colective (OLSON): nici un individ nu are interesul sa actioneze pentru a sustine o organizatie care procura bunuri si servicii colective pentru ca el va beneficia oricum de ele; el va participa deoarece aceasta organizatie furnizeaza in plus satisfactii individuale.- Paradigma capitalului social (BOURDIEU): egalitatea de acces la scoala mentine inegalitatea de origine sociala, de vreme ce copiii claselor superioare au mijloace culturale si motivatii care le permit sa profite mai bine se scoala decat copiii claselor inferioare.- Paradigma conflictelor de grup (DAHRENDORF): diversificarea societatii antreneaza o diversificare a grupurilor sociale si o specializare a intereselor de grup; rezulta o multime de conflicte de interese intre grupuri.- Paradigma democratiei (TOCQUEVILLE): egalitarismul este resortul societatilor democratice si pe masura ce egalitatea progreseaza, inegalitatile devin tot mai socante si alimenteaza exigenta de egalitate.- Paradigma scolii de la Chicago (PARK si BURGESS): popularea unui oras se face pe zone concentrice si prin regruparea diferitelor grupuri etnice sau sociale.- Paradigma conflictelor de clasa (MARX): clasele sociale sunt intr-o permanenta lupta. taranii si clasele de mijloc vor trebui sa se imparta intre burghezie si proletariat, iar proletariatul va inlocui burghezia in postura de clasa dominanta, in perspectiva societatii fara clase.- Paradigma logicii semnelor (BAUDRILLARD): in societatile bogate, consumatorul isi procura semne sociale, cumparand in acelasi timp bunuri si servicii; logica semnelor se substituie atunci logicii necesitatilor si comanda alegerile sale mai mult decat utilitatea.2. Testarea teoriilorCateva aspecte interesante in legatura cu testarea teoriilor sociologice sunt prezentate in Dictionarul de sociologie editat de C. Zamfir si L. Vlasceanu in 1998. Testarea teoriilor sociologice constituie "probarea prin diferite mijloace a adevarului unei teorii sociologice", scrie . Datorita complexitatii realitatii sociale, a gradului inca scazut de elaborare a teoriilor sociologice, cat si a interventiei active a pozitiilor ideologice in procesul evaluarii acestora, testarea are in acest caz o serie de particularitati in raport cu testarea din stiintele naturii. Se poate afirma insa ca, in general, procedurile si mecanismele testarii sunt aceleasi. in primul rand, trebuie sa notam ca, cel mai adesea, testarea unei teorii sociologice, mai mult decat in alte stiinte, foarte rar duce la verdicte limita (acceptarea ca adevarata sau respingerea ca falsa). De regula, ea duce la constituirea unei aprecieri mai relative si mai deschise: sporeste verosimilitatea unei teorii, plauzibilitatea ei sau dimpotriva neverosimilitatea acesteia. in al doilea rand, trebuie sa tinem seama de faptul ca in sociologie de cele mai multe ori nu avem atat teorii complet concurente, alternative - teorii care se exclud complet reciproc, oferind explicatii strict alternative -, cat mai ales teorii complementare. Fiecare teorie dezvolta o perspectiva asupra realitatii complexe, neexcluzand in mod absolut alte perspective. Incompatiblitatea este partiala, fiind dublata de complementaritate. Adoptarea unei teorii nu presupune deci respingerea completa, principala a celorlalte teorii. in conceptia lui Catalin Zamfir, putem desprinde urmatoarele proceduri de testare a teoriilor: 1) Proceduri empirice - confruntarea teoriilor sociologice cu faptele. Exista o gama larga de teste empirice, cu valoarea de proba diferita incepand cu invocarea cazurilor empirice exemplare pe care teoria se construieste, faptele pe care aceasta pare a le explica, concordanta difuza, intuitiva cu experienta si sfarsind cu confruntarea sistematica a predictiilor teoriei cu datele empirice. De asemenea, o procedura de testare empirica o reprezinta si considerarea promisiunilor explicative ale teoriei, daca aceasta va fi dezvoltata. Anomaliile empirice (faptele care nu par a fi explicate sau care chiar par sa contrazica teoria) sunt mult mai usor tolerate in cazul sociologiei decat in cazul stiintelor naturii, atat gradului mai putin precis al teoriilor insele, al caracterului lor partial, cat si datorita complexitatii. 2) Proceduri teoretice. Se pot distinge aici trei tipuri de proceduri:- in primul rand compatiblitatea respectivei teorii cu alte teorii sau cu teorii mai generate (faptul ca este deductibila dintr-o alta teorie); - in al doilea rand, existenta alternativelor teoretice, a unor teorii competitive este un semn partial de inadecvare. Din acest motiv, critica acestora reprezinta o proba importanta a corectitudinii unei teorii; - O alta procedura rezida in analiza presupozitiilor teoretice tacite ale respectivei teorii. O teorie asupra originalitatii care se fondeaza pe o optiune holista (de exemplu, "organizatia este un sistem a carui logica modeleaza in mod absolut comportamentul indivizilor; tot ce se intampla in organizatie este rezultatul cerintelor functionale ale acesteia") poate starni puternice rezerve sau critici de principiu din partea celor care resping in principiu holismul. Sau o teorie care porneste de al teza ca actiunile umane nu sunt determinate de situatia reala, ci de perceperea situatiei poate genera o atitudine negativa de principiu din partea unor sociologi care prezinta o optiune de principiu pentru o metodologie explicativa care accentueaza rolul factorilor obiectivi. 3) Proceduri metodologice: faptul ca o teorie se formuleaza in limbajul curent al sociologiei la un moment dat, utilizand o metodologie atat teoretica, cat si empirica standard, reprezinta un argument important in favoarea sa. Dimpotriva, daca ea pare a se fi formulat intr-un limbaj depasit, cu o metodologie invechita sau imprecisa, interesul pentru respectiva teorie poate fi scazut, comunitatea putand sa o ignore. 4) Testare ideologica. Daca se poate demonstra ca o teorie implica o ideologie indezirabila, respingerea ei devine problematica. Daca un sociolog radical detecteaza in teoria lui Parsons o optiune conservatoare, acest lucru este suficient pentru acesta sa manifeste rezerve fundamentale in legatura cu teoria in cauza. Daca un sociolog de stanga defineste abordarea sociologiei industriale ca fiind orientata de interesele patronului, aceasta va fi privita cu suspiciune cu exceptia situatiei in care sociologia industriala este considerata totodata ca un instrument de umanizare a muncii, indiferent de motivele pentru care acest lucru se face. 5) Testarea practica, prin experimentare. Imaginea unor experimente controlate reprezinta o forma puternica a testarii. Foarte adesea, din variate motive, experimentul sociologic ridica inca dificultati insurmontabile. Mai frecventa este incercarea de a utiliza in activitatea sociala reala diferite teorii, in scopul realizarii unor obiective practice. Rezultatele testarii practice nu sunt nici ele absolute. Succesul practic reprezinta o confirmare mai solida a unei teorii, in timp de esecul este un indicator mult mai slab al falsitatii acesteia. Rezultatele negative pot fi insa datorate fie interventiei unei multimi de factori de care teoria respectiva face, in mod normal, abstractie, fie datorita falsitatii altor teorii implicate in actiunea practica. Reusita tinde deci sa fie mai semnificativa decat nereusita. Testarea teoriilor sociologice, indiferent de procedurile utilizate, nu este decat rareori decisiva. Rezultatul testarii, de regula, poate fi: a) teoria este intarita, apare a fi mai plauzibila; b) respingerea ei ca fiind falsa; c) optiunea pentru o teorie alternativa care pare a fi mai buna, nu pentru ca s-ar fi probat falsitatea teoriei in cauza, ci mai mult datorita acumularii insatisfactiei fata de ea; d) abandonarea respectivei teorii ca urmare a cresterii neincrederii in respectiva teorie, acumularii dificultatilor si criticilor, a sentimentului ca "se bate pasul de loc", sau pur si simplu a depasirii limbajului in care a fost formulata, a discreditarii metodologiei care o fundeaza. in acest caz, atentia cercetatorilor poate sa se deplaseze fie spre un alt domeniu (exista intregi domenii tematice care sunt abandonate), fie spre o teorie complementara care nu o exclude intr-un sens strict pe prima.