Stiintele politice descopera faptele brute, le stabilesc si fixeaza în limbajul specific ca date (fapte stiintifice) si, in temeiul acestor date, elaboreaza ipoteze si teorii a caror veridicitate este verificabila. De retinut!: Stabilirea si fixarea faptelor stiintifice, din perspectiva metodica, constituie dimensiunea descriptiva a stiintelor, iar elaborarea de ipoteze si teorii, dimensiunea sa teoretica.
c) Se poate vorbi de o paradigma în domeniul stiintelor politice?
Termenul “paradigma” (de care azi se face uz si abuz, fiind utilizat in locul termenului de teorie sau a termenului de model), a fost creat de Th.Kuhn in timpul cercetarilor la Centrul de Studii Avansate de la Palo Alto intr-un scop precis: acela de a clarifica diferenta dintre stiintele sociale si cele naturale.
Sensul utilizat de Th. Kuhn pentru paradigma: acela de a exprima cadrul conceptual în interiorul caruia se produce comunicarea intre toti subiectii (consensul in utilizarea termenilor). De aceea, Th. Kuhn a atras atentia asupra faptului ca în stiintele sociale termenul nu se justifica, urmare a absentei consensului teoretic in aceste stiinte:
“Azi, daca un savant vrea sa-si legitimeze teoria sau modelul ca realizare revoluţionara, exista intotdeauna cineva care se opune”.
In “Sociologie politica”, Mattei Dogan se intreaba: “Exista in stiintele sociale exemple de revolutie paradigmatica posibil de comparat cu cele create de Copernic, Newton, Darwin sau Einstein? Pot fi teoriile lui Keynes sau Parsons descrise ca paradigmatice? In stiintele sociale, progresul se petrece prin revoluţii paradigmatice sau prin procese cumulative? Exista cu adevarat paradigme in stiintele sociale?”
Raspunsul sau, ca de altfel si al celui ce a inventat termenul, este negativ.
