Perormantele unui SAD depind de sistemul cu microprocesor (calculatorul) in aceeasi masura ca si de hardware-ul de achizitie. Un procesor mai puternic, memorie mai mare si xcapacitate de stocare mai mare imbunatatesc performantele SAD.
In istoria PC, s-au dezvoltat o serie de magistrale interne. Daca initial, s-a utilizat magistrala ISA ajungand ca astazi sa se utilizeze magistrala PCI au existat cateva magitrale intermediare de mai mica amploare, si anume IBM Microchannel Architecture (MCA), Enhanced Industry Standard Architecture (EISA), Video Electronics Standard Architecture (VESA). Toate arhitecturile au fost create pentru a depasi magistrala ISA in viteza, numar de bit, operare plug-and-play, gestionare de bus. Dar ISA, o magistrala simpla si foarte bine stabilizata a reusit sa isi mentina suprematia pana la aparitia PCI.
Initial a fost o magistrala pe 8 bit, 4.77 MHz potrivita pentru a satisface cerintele unui procesor 8080. in 1984 magistrala a fost dezvoltata pe 16 bit, 8MHz pentru procesoru 80286 utilizat in IBM PC/AT . Accesul DMA si facilitatea Plug-and-Play (PnP) sunt doua caracteristici notabile ale magistralei ISA. DMA permite transferul rapid de la o placa de interfata la memorie fara interventia microprocesorului, iar facilitatea Plug-and-Play, introdusa mai tarziu in ISA, odata cu Windows 95, permite sistemului de operare sa identifice placile de conexiune cu perifericele plasate in conectorii magistralei cu conditia ca si perifericele, hardware-ul sistem, BIOS, sistemul de operare sa fie compatibile PnP.
Facilitatea PnP permite calculatorului sa sa recunosca automat un periferic nou, intern sau extern, si sa configureze resursele sistemului (intreruperi, adrese memorie) pentru a opera cu acest dispozitiv.
