Intereresul pentru studiul conflictelor a aparut o data cu primele reflectii filosofico-sociale si istorice (Tucydides), regasindu-se apoi ca o preocupare majora in literatura sociologica, politologica, psiho-sociologica.
Notiunea de conflict cunoaste o serie larga de acceptiuni, de la conflict ce are loc in cadrul proceselor psihice umane (conflictul intern intre doua sau mai multe tendinte sau pulsiuni), pana la confruntarea violenta, armata, sau razboi.
incercand sa facem lumina in analiza conceptuala a termenului se impune sa pornim de la etimologia cuvantului. Ca origine, termenul latinesc „conflictus” inseamna „a tine impreuna cu forta”, implicand dezacord, discordie etc. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste termenul ca fiind o „neintelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, cearta, diferend, discutie (violenta)”, in timp ce Webster Encyclopedic Dictionary propune urmatoarea definitie: „a intra in coliziune sau dezacord, a fi in contradictoriu, in disputa sau in opozitie; controversa, cearta; incompatibilitate sau interferenta intre idei, actiuni, dorinte, evenimente etc.”. Termenul este folosit de diferite stiinte sau sisteme de gandire cu sensuri mai mult sau mai putin asemanatoare, pornind de la forma cea mai violenta – cea a conflictului armat intre doua state sau coalitii – si pana la acceptiunea sa din sfera psihologiei, aceea a conflictului interior intre doua pulsiuni.
