Termenul de succesiune desemneaza intr-o prima acceptiune un mod specific de dobandire sau de transmitere a proprietatii pentru cauza de moarte (mortis causa), si anume succesiunea legala (ab intestat), alaturi de acesta art. 644 C. civ. enumerand si legatul, care este tot un mod de dobandire (transmitere) a proprietatii pentru cauza de moarte (mortis causa), dar care are la baza vointa celui decedat, iar nu legea cum se intampla in cazul mostenirii ab intestat.
Obiect al transmisiunii succesorale poate sa il constituie fie intregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universala), fie o cota parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu universal), fie un bun sau altul – individual determinat sau de gen - din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular). Asadar, spre deosebire de actele juridice intre vii care nu pot fi decat cu titlu particular, patrimoniul unei persoane in viata fiind incesibil ca atare, obiectul transmisiunii succesorale poate fi si un patrimoniu in intregul sau sau o cota parte din acesta, adica un ansamblu de drepturi si obligatii cu continut patrimonial care a apartinut unei persoane fizice decedate.
Felurile succesiunii (in intelesul de dobandire sau transmitere a proprietatii). Potrivit art. 650 C. civ., „succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament”. De aici rezulta ca succesiunea poate fi legala sau testamentara. Alaturi de acestea, Codul civil a reglementat (art. 821, 933, si 934) si succesiunea contractuala.
Succesiunea legala. in cazul in care o persoana decedeaza fara a lasa un testament prin care sa dispuna de bunurile sale dupa moarte, patrimoniul succesoral se va transmite rudelor defunctului, sotului supravietuitor sau statului, conform regulilor stabilite de lege. Regulile succesiunii legale se aplica si atunci cand cel decedat dispune valabil prin testament.
