Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este cum a aparut Internetul, ce este de fapt el si de ce nu este acelasi lucru ca World Wide Web-ul, chiar daca majoritatea cred ca este. Internetul a fost dezvoltat de catre o agentie finantata de catre guvernul Statelor Unite, numita Advanced Research Projects Agency (ARPA), in anii ’60.
Cuvantul „internet” se refera la setul de reguli (sau protocoale ale Internetului) prin care doua retele de calculatoare pot schimba informatii intre ele, indiferent de sistemul de operare folosit. La inceput, aceste protocoale ale Internetului erau folosite la comunicarea intre reteaua civila ARPANET, care lega universitati si centre de cercetare, si reteaua militara MILNET: Calculatoarele care erau folosite in cadrul acestor retele erau complet diferite. Aceste protocoale ale Internetului, numinte TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) au facut ca sistemele sa poata comunica unele cu celalalte, chiar daca erau diferite. Aceste protocoale TCP/IP s-au dovedit a fi foarte populare si au fost folosite din ce in ce mai mult.
Datorita faptului ca reteaua ARPANET s-a extins in anii ’80, ea s-a dezvoltat si s-a transformat in NSFNET. Protocolul TCP/IP s-a raspandit in toata lumea, permitand calculatoarelor din aproape orice tara sa comunice intre ele, indiferent de producator sau tipul de retea din care faceau parte. Internetul, asa cum este cunoscut, este un simplu set de instructiuni care permite calculatoarelor sa comunice intre ele, indiferent de locatia lor sau de model. Internetul ofera o paleta foarte variata de servicii, amintind e-mail-ul, servicii de stiri, administrare la distanta etc.
Observam aceste protocoale TCP/IP doar atunci cand folosim calculatoarele pentru a executa diferite operatiuni prin intermediul Internetului si scriem caracterele http:// sau ftp:// sau news:// (acestea apar la inceputul adresei serviciului pe care il accesam). Pentru ca toate calculatoarele conectate la Internet sa se gaseasca, ele trebuie sa aiba niste nume unice, nume ce sunt formate dintr-un sir lung de cifre care defineste pozitia calculatorului. Pentru a fi mai usor oamenilor, sirul de numere este inlocuit cu o adresa, spre exemplu: www.google.com. Ultima parte a adresei, „.com”, reprezinta domeniul de baza.
