label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:59 history_edu Veronica Rebreanu
Studiul etimologiei termenului drept si sensurile variate in care poate fi inteles si utilizat, atat in limbaj juridic, cat si in limbajul specific altor stiinte: sensul originar si evolutia spe acceptiunea filosofico-juridica. Distinctia dintre acceptiunea filozofica si acceptiunea juridica a termenului drept.



In limbajul juridic de specialitate termenul drept este utilizat die ca termen singular, de sine statator, fie in asociere cu alti termeni sau expresii exprimand astfel continuturi informationale diferite. Explicarea notiunii de drept inseamna, de fapt, a raspunde la intrebarea: Ce este dreptul? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi dat din numeroase optici si puncte de vedere, aceasta datorita complexitatii, importantei si implicatiilor dreptului asupra relatiilor sociale, a conduitei si intereselor individului uman si al colectivitatilor socio-umane. Indiferent de varietatea raspunsurilor posibile la aceasta intrebare, cel putin doua aspecte ale problemei sunt necesare si inevitabile, si anume: explicarea etimologiei si originii, ale sensurilor si acceptiunilor termenului „drept”) in limbajul juridic si, respectiv, explicarea conceptului sau a categoriei de „drept”, a definitiei dreptului. (vezi, cap. II)

Cunoasterea si explicarea fenomenului „drept” a constituit din cele mai vechi timpuri si pana in prezent o preocupare legitima nu numai a eruditilor sau specialistilor ci si a omului simplu, a cetateanului. Aceasta pentru ca dreptul a avut si are cele mai complexe interferente cu libertatea si interesele omului in societatea organizata ca stat. De aceea, primele reflectii si elaborari teoretico-explicative asupra fenomenului „drept” au aparut inca in antichitate, in operele si scrierile unor filosofi, imparati sau „juristi” ei epocii - cu deosebire ai antichitatii romane. Ele au fost continuate apoi in operele filosofice si politico-juridice ale Evului Mediu - mai cu seama in perioadele renascentista, iluminista si a revolutiilor burgheze, ca in epoca moderna si contemporana cunoasterea dreptului sa se dezvolte considerabil, constituindu-se complexul sistem al stiintelor juridice, ca o ramura distincta a stiintelor socioumaniste. Pana in secolul al XIX-lea cand stiinta dreptului se va delimita intr-o ramura distincta a stiintelor, explicatia fenomenului „drept” era realizata din perspectiva filosofiei, moralei, eticii, a politicii, istoriei etc., de unde si marea diversitate de intelesuri si definitii date dreptului.