Inovarea si deci cercetarea constituie fundamentul dezvoltarii economice. In epoca actuala definita de catre intelectualii orientati catre analiza evolutiei economice si regrupati in Clubul de la Roma ca ‘’societate postindustriala’’ pietele sunt saturate de produse si cererea nu mai creste in tarile dezvoltate.
Si datorita globalizarii in continua structurare activitatea economica se poate schimba in primul rand calitativ si mai putin cantitativ datorita concurentei. Pe pietele saturate concurenta constituie motorul dezvoltarii economice si impune continua inovare. Pentru a creste procentul sau de ocupare a pietei o companie lupta sa ocupe pozitiile concurentelor sale prin eficienta superioara a productiei sale industriale, prin calitatea crescuta a produselor sale si prin actiunile de marketing. Pentru a creste eficienta productiei si calitatea produselor este necesara continua inovare si deci cercetarea.
Inovarea permite dezvoltarea unor cerinte complementare si permite in ultima instanta cresterea economica.
Dificultatea majora a cercetarii aplicate este orientarea catre tehnologiile emergente, ceea ce inseamna acele tehnologii a caror exploatare ofera utilizatorului sau un avantaj economic. Cand o noua tehnologie este in faza de dezvoltare inventatorii ei urmaresc sa-si asigure exclusivitatea stiintifica, tehnologica si nu mai putin important financiara prin realizarea brevetelor de inventie. Prin studiul brevetelor realizate apar de obicei imitatorii si chiar urmatoarea generatie de inovatori in cazul tehnologiei in discutie. Comunitatea interesata practica ‘’veghea tehnologica’’ ceea ce inseamna monitorizarea progreselor dobandite in domeniile lor si in cele conexe.
