Didactica - concept introdus de pedagogul ceh Jan Amos Comenius (1592-1670), prin lucrarea Didactica Magna, publicata in 1632 in limba ceha; tradusa in limba latina in 1657, iar in limba romana la sfarsitul sec. al XIX-lea
- lucrarea a determinat o revolutie in teoria si practica invatamantului, ceea a dus la numirea secolului al XVII-lea „secolul didacticii”, iar J.A.Comenius a fost numit „Galilei al educatiei”.
Etimologic, termenul provine din grecescul didaskein = a invata; didaktikos = instructie, instruire, didaktike= arta invatarii
in conceptia lui Comenius, didactica insemna, in sens foarte larg, arta predarii, „arta universala de a-i invata pe toti totul”.
in lucrarea Didactica Magna, Comenius a fost preocupat de aspecte de ordin administrativ ce tin de educatie, de aspecte legate de obiectivele, principiile, continutul, metodele, formele de organizare a muncii instructiv-educative.
Doctrina sa pedagogica vizeaza urmatoarele aspecte:
Modalitatea de organizare a procesului de invatamant desfasurat in limba materna, pe clase si lectii, cu programe scolare, manuale, cu elevi de aceeasi varsta, cu oameni specializati (cadre didactice), intr-un an scolar, cu perioada de activitati si vacante, cu orar etc.
Considera ca profesorul trebuie sa-l ajute pe scolar sa-si insuseasca stiinta
Rolul metodei in procesul de predare-invatare: „o metoda adecvata asigura rezultate bune chiar si in cazul unor dascali sau elevi mai putin buni”
Transmiterea cunostintelor prin exemple, prin aplicatie sau imitatie
Axioma instruirii: scolarului i se cade munca, profesorului –conducerea
Promovarea unor principii didactice
