Dupa primul razboi mondial, dupa revolutia din Rusia, dar mai ales dupa criza din 1929, in toate tarile atinse de efectele evenimentelor evocate, se constata interventia din ce in ce mai puternica a statului in economie, in initiativa privata sub diverse forme, antrenand in acest joc si teoria economica. Politiculi parea ca detine suprematia: „in primavara lui 1917, Statele Unite au devenit forta beligerenta in primul razboi mondial. in toamna aceluiasi an bolsevicii au rasturnat guvernul tarist si Rusia a iesit din razboi.
Aceste evenimente fac din anul 1917 un moment important in datarea unei noi faze a civilizatiei occidentale si mondiale, marcate de transformarea Rusiei intr-o tara comunista, de ridicarea Statelor Unite la rangul de mare putere, de scaderea ponderii Europei Occidentale ca centru si arbitru al civilizatiei occidentale si de progresele enorme in capacitatea oamenilor de a manipula atat energii umane, cat si inanimate”1. Iesirea din Marea Recesiune s-a facut prin cai atat de diferite intre ele incat pare o gluma proasta asocierea lor pe aceeasi pagina. in orice caz, democratia a fost pusa la grea incercare, s-au facut multe compromisuri, iar o parte a populatiei globului pamantesc a devenit pentru aproape o suta de ani materia prima a celui mai mare experiment utopic. „in 1917 si inca si mai mult in 1918, regimurile din toate tarile beligerante (cu unica excaptie a Statelor Unite) s-au simtit testate aproape pana la distrugere, ceea ce ajuta la explicarea disperarii si salbaticiei crecande cu care purtau razboiul. Victoria a ajuns sa fie identificata cu supravietuirea politica”.
Secolul al XX-lea pare secolul –ismelor, al ideologiilor agresive care revendicau prioritatea in detinerea solutiilor miraculoase de schimbare a lumii, cu deosebire al celor care se pretindeau revolutionare si originale: socialism-comunism-marxism-leninism-stalinismi. Totul avea sa se dovedeasca o mare gaselnita care numai purta alt nume, dar care punea in practica, regimuri totalitare: „Schimbarea sferei politicii, care aparuse in urma celor doua razboaie mondiale, in urma revolutiei comuniste si a altor revolutii totalitare din secolul al XX-lea, pare o caracteristica atat de clara si ireversibila a peisajului social cum este si sistemul extins al politicii. Ceea ce Statul – Major german considera in 1917-1918 un raspuns de urgenta la problemele multiple de aducere a tuturor resurselor in sprijinul razboiului a devenit pentru comunistii rusi o norma aplicabila indiferent ca era pace sau razboi”1.
