Elementul de extraneitate sau elementul "strain" constituie principalul factor de distingere a raporturilor juridice de drept international privat fata de alte raporturi juridice. In definitie, elementul de extraneitate este acea parte componenta a raportului juridice care se afla in strainatate sau sub incidenta unei legi straine.
Elementul este "strain" prin raportare la legea romana sau la statul roman. Elementul de extraneitate nu constituie in element de structura distinct al raportului juridic, alaturi de subiecte, continut si obiect, ci oricare dintre acestea poate constitui in element de extraneitate.
Prezentam in continuare principalele elemente de extraneitate care pot apare in legatura cu cele trei elemente de structura ale raportului juridic.
1. Elementele de extraneitate in legatura cu subiectele raportului juridic se disting in functie de felul acestor subiecte.
Astfel, pentru persoanele fizice pot fi elemente de extraneitate: cetatenia, domiciliul sau resedinta si, in anumite sisteme de drept, religia.
Pentru persoanele juridice, principalele elemente de extraneitate sunt sediul, nationalitatea, fondul de comert etc.
Acestea sunt elemente de extraneitate cand sunt straine sau se afla in strainatate.
2. In legatura cu obiectul (derivat) al raportului juridic, si anume bunul (mobil sau imobil), exista element de extraneitate atunci cand bunul este situat in strainatate sau, desi este in tara, se afla sub incidenta unei legi straine (de exemplu, bunurile unei ambasade straine in Romania).
3. In ceea ce priveste continutul raportului juridic, acesta, fiind format din drepturile si obligatiile partilor, este imaterial, si se materializeaza prin elemente de fapt, care, atunci cand sunt plasate in strainatate sau sub incidenta unei legi straine, constituie, totodata, elemente de extraneitate. Aceste elemente de fapt sunt, in principal, urmatoarele:
a) la actele juridice pot fi:
- elemente obiective, precum locul incheierii actului sau al executarii actului sau al prestatiei caracteristice (de exemplu, locul instrainarii bunului mobil, la vanzare), sau
- in element subiectiv, si anume vointa partilor de a plasa raportul juridic sub incidenta unei legi straine.
b) la faptele juridice (stricto sensu) elementele de fapt la care ne referim pot fi, la delicte, locul savarsirii delictului sau al producerii prejudiciului, iar la evenimentele naturale, locul producerii evenimentului (nasterea, moartea, calamitatea naturala etc.).
Pentru aspectele de procedura, constituie elemente de extraneitate specifice faptul ca instanta competenta este straina sau hotararea judecatoreasca ori arbitrala este pronuntata in strainatate etc.
