Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop ca, prin limitarea sferei de actiune a persoanelor fizice si juridice, prin marginirea drepturilor subiective (intelese ca puteri sau facultati), sa faca posibil schimbul de bunuri si servicii, iar activitatea lor sa nu contrazica suprema tinta a dreptului, apararea valorilor fundamentale ale societatii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat, care este divizat in doua mari ramuri: dreptul civil si dreptul comercial.
Dreptul civil, ca ramura a dreptului privat, reglementeaza raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu continut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite intre parti care au o pozitie juridica egala.
Dreptul comercial reglementeaza numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite intre parti egale juridic. Denumirea drept comercial sugereaza ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comertul. Desi o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este in mare masura corecta, pentru a intelege sensul acestei notiuni este necesara o analiza a notiunii de „comert” din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic si juridic.
Etimologic, termenul de „comert” provine de la latinescul commercium, care este o juxtapunere a cuvintelor cum si merx, ceea ce inseamna „cu marfa”. Deci, comertul ar constitui totalitatea operatiunilor cu marfuri.
in sens economic, comertul este acea activitate care are ca scop circulatia bunurilor de la producator la consumator. in aceasta acceptiune, comertul consta in operatiunile efectuate din momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie, pana la momentul ajungerii acestora la consumatori. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti, care sunt agenti economici diferiti de producatorii de marfuri. Pornind de la aceasta abordare, s-ar putea spune ca dreptul comercial reglementeaza interpunerea si circulatia marfurilor de la producatori la consumatori.
in sfarsit, in sens juridic, notiunea de comert cuprinde nu numai operatiunile de interpunere in circulatia marfurilor, pe care le realizeaza comerciantii, ci si operatiunile de producere a marfurilor, prin transformarea materiilor prime, a materialelor si obtinerea unor produse de o valoare mai mare, de catre fabricanti. Totodata, comertul cuprinde si executarea de lucrari si prestarea de servicii. Deci, pornind de la aceasta acceptiune, dreptul comercial reglementeaza atat productia cat si circulatia marfurilor.
Pe cale de consecinta, dreptul comercial reglementeaza activitatea comerciala definita ca o activitate de producere si circulatie a marfurilor, precum si de executare de lucrari si prestare de servicii.
