label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:01 history_edu Cosma Sorinel
Incheierea celui de-al doilea razboi mondial si finalizarea amplului proces al decolonizarii au pus stiinta economica in fata unor realitati dramatice: pe o mare parte a planetei, pentru populatiile tarilor recent devenite independente, nu erau asigurate nici cele mai elementare conditii de existentă demne de secolul XX. Dezechilibrele care se dezvăluiau erau de o cu totul alta factura decat cele intalnite in economiile occidentale avansate. Era vorba de o ramanere in urma pe toate planurile, de o subdezvoltare ale carei consecinte se concretizau intr-o mizerie umana insuportabila.

Cu toate eforturile depuse de fiecare stat in parte si de comunitatea internationala in ansamblu, prin intermediul institutiilor O.N.U., astazi din cei peste sase miliarde de locuitori ai Terrei, circa un miliard de oameni (15% din populatia lumii) trăiesc cu mai putin de un dolar pe zi , iar 2,5 miliarde trăiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi. Peste 600 milioane sunt afectati de "saracia extrema”, cu un venit mediu anual mai mic de 275 $. 15% din populatia lumii traieste, deci, cu mai putin de 1 $/zi - standard pe care Europa de Vest si SUA il atinsesera cu doua secole in urma. Acestia sunt “saracii absoluti”, cum ii denumea Robert Mc.

Namara, fost presedinte al Bancii Mondiale, adica fiinte umane care sufera de o conditie de viata atat de degradata, de boala, analfabetism, malnutritie si mizerie incat, neasigurandu-li-se satisfacerea necesitatilor umane de baza, viata lor este la marginea existentei fizice.

Potrivit estimarilor aceleiasi Banci Mondiale, la inceputul anilor 1990, 11 milioane de copii sub cinci ani mureau in fiecare an in tarile slab dezvoltate din cauza unor boli ce pot fi prevenite. La mijlocul anilor 1990, acest numar crescuse la 13 milioane, ceea ce inseamna mai mult de 14.000 morti pe ora.

Constientizarea acestor probleme a generat, dupa al doilea razboi mondial, o bogata literatura economica, axata pe explicarea posibilitatilor, a cailor si mecanismelor dezvoltarii economice. Studiile din acest domeniu au cunoscut o crestere exponentiala, astfel incat, inca in 1963, intr-o prefata la traducerea in limba franceza a lucrarii lui Arthur Lewis, laureat al premiului Nobel pentru economie, “Teoria cresterii economice”, economistul Gaston Leduc le aprecia a fi de ordinul a zecilor de mii2. De atunci, numarul lucrarilor (carti, studii, articole, comunicari, rapoarte) a continuat sa creasca, cercetarile efectuate constituindu-se intr-o disciplina economica de sine statatoare - Economia dezvoltarii.