De-a lungul existentei UE, controversele pe probleme bugetare au reprezentat o constanta, chiar daca natura lor a fost diferita: de la intrebarea daca CEE trebuie sau nu sa aiba resurse financiare proprii, la rivalitati intre institutiile CEE (Comisie, Consiliu, Parlament) privind controlul asupra bugetului sau la problema dezechilibrelor bugetare (ridicata, in special, de UK).
-Dupa crearea sa, la inceputul anilor 50, sistemul financiar comunitar a cunoscut o evolutie constanta. Primii 20 de ani au fost marcati de mai multe modificari importante:
- Unificarea instrumentelor bugetare
- Cresterea autonomiei financiare
- Realizarea unui echilibru institutional
-Unificarea instrumentelor bugetare Desi initial, cele trei comunitati dispuneau de propriul lor buget, dupa Tratatul de fuziune din 1965, numai doua instrumente vor continua sa existe: bugetul general si bugetul operational CECO . Dupa 2002, an in care tratatul CECO va expira, gestiunea patrimoniului va fi incredintata Comunitatilor existente, Comisia urmand sa asigure ca aceste fonduri sa ramane distincte fata de alte fonduri comunitare. De altfel, incasarile provenind din gestiunea patrimoniului CECO vor reprezenta incasari la bugetul general, care vor finanta cercetarile in domeniul carbunelui si otelului.
-Cresterea autonomiei financiare in afara prelevarilor CECO, bugetul european a fost alimentat pana in 1970 prin contributiile statelor membre. Decizia din 21 aprilie 1970, reinnoita in 1988 si 1994, va instaura, pentru prima data, regimul resurselor proprii . Primii ani ai politicii bugetare au fost astfel marcati de dezvoltarea unor politici comune, precum crearea FEOGA, in 1962, FEDER, in 1975, etc.
-Cautarea unui echilibru institutional in exercitarea puterii bugetare De-a lungul anilor, puterea bugetara a Parlamentului European a crescut. in prezent, aceasta putere este partajata intre Consiliu si Parlament, care reprezinta de acum cele doua branse ale autoritatii bugetare. Parlamentul dispune de ultimul cuvant in ceea ce priveste cheltuielile bugetare ne-obligatorii, poate respinge bugetul si accepta modul de executie al acestuia. Acest echilibru juridic si institutionala a cunoscut la mijlocul anilor 70 o situatie de criza. Legitimitatea si puterea de influenta crescuta dobandite de Parlament, in urma alegerii sale prin sufragiu universal incepand cu iunie 1979, au introdus un factor de tensiune politica permanenta intre Consiliul si Parlament in domeniul bugetar. A rezultat o functionare extrem de dificila in procesul de
