Obisnuit, comunicarea este inteleasa ca transmisie de la E - emitator - la R - receptor - a unei informatii, a unui mesaj. Metafora transmisiei este insa inutilizabila, deoarece ea sugereaza ca E transmite ceva pe care R - destinatarul - il primeste. in fapt, E nu cedeaza nimic. Apoi, a poseda, a avea, a da, a primi, toate acestea sunt metafore privitoare la lucruri, nu pentru comunicare. Metafora transmisiei apare ca lucrul esential al comunicarii, in actul de a face sa se stie, "faire de savoir" - Mitteilung. Formularea orienteaza atentia si cerintele de competenta spre cel ce comunica - Mitteilenden.
Dar, a face sa se stie nu este altceva decat o propunere de selectie, o provocare, o incitare. Comunicarea nu se stabileste decat daca exista aceasta incitare. Metafora exagereaza identitatea a ceea ce este transmis asa incat informatia, mesajul pare a fi identic atat pentru E cat si pentru R. Altfel spus, transmisia presupune ca ceea ce porneste de la emitator sa se regaseasca integral si intact la destinatar.
Pentru a dovedi ca transmisia nu poate avea loc in integralitatea sa, vom retine ca identitatea dintre mesajul transmis si cel primit poate oscila intre mai multe situatii.
Multitudinea posibilitatilor de prezentare grafica a cuprinderii continuturilor transmise se datoreaza si faptului ca orice comunicare isi constituie mesajul in timpul transmisiei. Comunicarea este un proces de selectie. Selectia este mereu actualizata, constituindu-se in informatie. De altfel, insasi informatia este transmisa pentru selectie. Asadar, comunicarea este altceva decat emisie si receptie, este propunere si selectie.
Informatia, mesajul este o selectie dintr-un repertoriu de posibilitati, cunoscute sau necunoscute. Comunicarea nu poate avea loc fara aceasta selectie de informatii. Selectia, ca si comunicarea, are si ea loc intentionat sau neintentionat.
Comunicarea este altceva decat informatie.
Informatia nu este informatie daca nu corespunde unui anumit scop, pentru ca ea devine informatie "in actiune si pentru actiune". Comunicarea vizeaza provocarea unei predispozitii pentru actiune, determinarile actiunii isi gasesc in comunicare suport cognitiv si suport motivational, volitiv, momentan, tranzitoriu, ori de alta natura subiectiva.
Suportul cognitiv este datorat volumului si calitatii cunostintelor despre cauzele, conditiile interne si externe, structura, functiile si proprietatile lucrurilor ori faptelor comunicate. Acestuia i se adauga si cunostintele despre sistemul normelor si valorilor, despre propria capacitate si agilitate de actiune, despre capacitatea de a preintampina neprevazutul.
Suportul motivational pare mai liber de conditiile externe, depinzand de actiunea voita, dorita. Dorinta nu poate depasi insa posibilitatile de satisfacere oferite de mediul social cunoscut si recunoscut de subiect.
Comunicarea este prezenta lui.
