egipt

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu m.ciho
VIATA RELIGIOASA A EGIPTULUI iN PERIOADA
GRECO-ROMANA
I.1. Noua ideologie politico-religioasa
Egiptul faraonic va cunoaste o decadere incepand cu mileniul I
i. Hr., ceea ce va determina invaziile si ocupatiile libiana nubiana,
assiriana, persana, greco-macedoneana si, in cele din urma, romana. Desi
fiecare dintre aceste dominatii prezenta anumite particularitati, pana in
epoca lui Alexandru cel Mare Egiptul isi va pastra, in esenta, vechile
structuri si mentalitati.
incepand cu anul 332 i. Hr. societatea faraonica va suferi modificari
profunde, insa nu putem accepta parerea conform careia venirea grecilor
ar fi insemnat sfarsitul civilizatiei egiptene antice.
Schimbarile care au loc odata cu inaugurarea dominatiei
greco-macedoniene au ca rezultat, printre altele, formarea unei societati
noi, cea a imigrantilor greco-macedonieni, care vor detine puterea
politica. De asemenea, administratia cunoaste noi valente, greaca devine
limba oficiala a tarii, iar noua capitala, Alexandria, devine centrul
spiritual al lumii medite-raneene, fiind in principal de esenta greaca.
Chôra imbraca obiceiuri si mentalitati grecesti, dar acestea sunt mai putin
pregnante comparativ cu Ale-xandria, regiunea Deltei si a Fayyum-lui.
Din anul 30 i. Hr., odata cu ocupatia romana, statutul Egiptului se
va schimba considerabil , devenind o provincie dependenta direct de
imparat.



Inca din Textele Piramidelor se desprinde ideea sacralizarii puterii
regale. Faraonii erau socotiti fiii si succesorii zeilor. Ca atare, suveranul
in via-ta era reprezentantul divinitatii pe pamant, respectiv Horus. Dupa
moarte faraonul se identifica cu zeul Lumii de Apoi, Osiris
Suveranul era un intermediar intre zei si pamanteni, conducand
teritoriul si supusii in conformitate cu Maat. Cei care-l validau pe faraon
drept succesor al zeilor erau reprezentantii clerului. Ei au jucat rolul
hotarator in recunoasterea oficiala a lui Alexandru cel Mare ca "rege al
Egiptului de Sus si de Jos". Probabil, vestitul conducator de osti a fost
incoronat dupa vechiul ritual egiptean. in calitatea lui de suveran legitim
al celor "Doua Tari" si prin urmare "fiu al zeului Amon" a fost primit de
preotii templului de la Siwa, admis in sanctuar, ceea ce nu era permis
unui muritor de rand.
Ptolemeu, fiul lui Lagos, cand era inca satrap al Egiptului, se
bucura de bunavointa preotilor, datorita pietatii personale si a
generozitatii sale fata de zeii Egiptului. in anul 305 i. Hr., cand va fi
incoronat rege si va intemeia o noua dinastie, cea ptolemaica, clerul i-a
recunoscut autoritatea legitima asupra intregii tari. De la Ptolemeu V
Epiphanes ceremonia incoronarii va avea loc din nou in vechea capitala
religioasa a Egiptului, Memphis, iar actul in sine nu va insemna o
"egiptianizare" a puterii. Conform Decretelor de la Canopus si Memphis,
din a doua jumatate a secolului III i. Hr., statuile suveranilor au fost
plasate in templele egiptene, fiind obiectul unor activitati cultice.