In stiinta juridica s-au conturat o serie de semnificatii acordate dreptului: 1) Dreptul obiectiv - ansamblul de norme juridice din societate. Totalitatea normelor juridice in vigoare alcatuiesc dreptul pozitiv. Dreptul obiectiv are o serie de trasaturi:
- are caracter normativ, fiind format din reguli de conduita, stabilind comportamentul juridic al oamenilor;
- regulile de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv sunt reguli generale;
- regulile de conduita sunt obligatorii intrucat devin norme juridice, in structura lor intra un element specific dreptului, elementul punitiv (sanctionator) datorita caruia asemenea reguli pot fi aduse la indeplinire cu ajutorul fortei coercitive a statului daca nu s-au respectat de bunavoie;
- regulile de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv sunt impersonale, adica abstracte;
- dreptul obiectiv constituie cadrul de recunoastere si de exercitare a drepturilor subiective si de asumare si executare a obligatiilor corelative.
2) Dreptul subiectiv – reprezinta facultatea (posibilitatea) recunoscuta unei persoane de a pretinde sa i se dea, sa i se faca sau sa nu i se faca ceva. Acest drept il au toti cetatenii unui stat si este garantat la nevoie de forta publica. Dreptul subiectiv are o serie de trasaturi:
- drepturile subiective sunt prerogativele recunoscute unei persoane fizice sau juridice;
- continutul acestor prerogative consta in a pretinde ceva de la altcineva;
- drepturile subiective sunt strans legate de persoana omului (de titularul lor);
- fiind legate de titularul lor, drepturile subiective sunt intotdeauna prerogative concrete;
