Epistemiologiile stiintifice

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu popescu marius
Sunt epistemologii create pentru scopul exclusiv de a explica cunoasterea stiintifica si nu mai vizeaza cunoasterea in general, fie ca ele considera cunoasterea stiintifica drept singura posibila, fie ca incearca sa se transforme intr-o specialitate de sine statatoare.

Epistemologiile ca platonismul sau kantianismul plecau de la o stiinta deja constituita si cautau sa stabileasca conditiile in care ii sunt date principiile. De unde dubla intentie de a arata cum este stiinta posibila si de a generaliza aspectele epistemologice intr-o teorie generala a cunoasterii. Epistemologiile parastiintifice nu cred in nici o stiinta ca fiind terminata, ci se straduiesc din afara sa le arate limitele. Epistemologiile stiintifice dimpotriva se straduiesc sa desprinda valoarea cunoasterii stiintifice, ca si marile doctrine clasice, dar cu deosebirea ca ele se gasesc in prezenta, nu numai a unei proliferari considerabile a stiintei ci si a unui viitor imprevizibil care se traduce prin aparitia a noi principii, prin zdruncinarea altora, pe scurt, se gasesc in prezenta unor transformari care modifica in fiecare moment problemele stiintei.

Nascute dintr-o reflexie, impusa intr-un fel de evolutia stiintelor cunoscute din ce in ce mai deschise si nu mai definitive, aceste epistemologii devin interioare stiintelor si in cazul crizelor care afecteaza o anumita forma de cunoastere stiintifica, ele sunt chiar uneori chiar ridicate la rangul de aspecte indispensabile demersului efectiv al stiintei. De exemplu: intreaga istorie a doctrinelor moderne care si-au propus sa elucideze problema fundamentelor matematicii constituie un exemplu frapant despre o astfel de incorporare a epistemologiei in stiinta, incat analiza fundamentelor a devenit o disciplina speciala care apartine chiar matematicii.

De aici rezulta sursele acestor epistemologii. Prima sursa o constituie tendinta moralizatoare: in prezenta transformarilor continui si, in unele privinte ingrijoratoare, ale stiintelor, unii epistemologi au vrut sa fixeze principiile stiintelor dupa un sistem de norme nevariabile. Aici se inscriu tendintele "pozitiviste”, de la doctrina lui Comte la neopozitivismul vienez si anglo-saxon contemporan.

A doua sursa a fost interesul filosofilor care, de la Cournot la Brunschvig si la Cassirer, au cautat, in filosofia stiintelor, informatiile pe care reflexia speculativa nu putea sa le furnizeze in legatura cu transformarile cunoasterii.