Cresterea economica din a doua jumatate a secolului XIX-lea a rezultat din continuarea proceselor deja amorsate dar cu diferente importante care i-au determinat pe istorici sa o numeasca a doua revolutie industriala.
Aceasta s-a caracterizat prin: crestere economica rapida, schimbari accelerate in industrie (industria otelului, industria chimica, productia de electricitate), generalizarea productiei pe scara larga, extinderea industrializarii spre centrul si sud-estul Europei, cresterea pietelor interne si externe.
Cresterea economiei Germaniei, dupa unificare, a fost cea mai spectaculoasa. Germania, deja bogata in resurse naturale, a capatat materii prime si unitati de productie dupa anexarea Alsaciei si Lorenei. Sistemul de cai ferate oferea cai de comunicatii excelente, iar sistemul de educatie oferea administratori si ingineri. Guvernul german care fusese foarte activ in sprijinirea procesului de industrializare a continuat sa colaboreze cu mediul de afaceri.
Pentru ca Germania a trecut prin industrializare mai târziu decât Marea Britanie si Franta uzinele sale erau moderne si utilizau echipamentul cel mai performant. Industria militara contribuia la dezvoltarea industriei de baza cu efecte pozitive asupra populatiei care reprezenta o piata in continua expansiune. Industriasii germani beneficiau si de pe urma unui sistem bancar si de creditare modern. Si economiile mai vechi ale Marii Britanii, Frantei si Belgiei au continuat sa creasca dar intra-un ritm mai lent.
Epoca Progresului
label
Cursuri
calendar_month
2013-06-18, 00:00
autorenew
2025-09-29, 17:01
history_edu
Andrei Siperco
