Evolutia istorica a comunitatilor rurale din Romania

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Toma Roman
Pamantul romanesc a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Urme de comunitati umane se regasesc inca din paleolitic, adica cu aproximativ sase sute de mii de ani i.e.n. Primele semne de stabilizare comunitara, de fixare pe sol apar insa in neolitic, cercetarile relevand existenta unor culturi specifice cum ar fi: Gumelnita, Cucuteni, Boiani, Goina etc.

Prin cultura definim, pentru neolitic, manifestarile unitare, ritualurile uniforme, formele estetice ale obiectelor, tipurile specifice de unelte, formele tipice de constructii. De la sfarsitul neoliticului, se poate vorbi pentru teritoriul actual al Romaniei, de aparitia primelor configuratii etnice, asa-numitele neamuri structurate in principal, pe legaturile de rudenie generand formarea unor comunitati de tipul gintilor si triburilor. La sfarsitul neoliticului, cele mai cunoscute neamuri din zona erau tracii, populatie relativ sedentarizata, care se ocupa cu cresterea animalelor (in special a bovinelor, ovinelor) si cultivarea pamantului (mai ales cereale). Tracii aveau indeletniciri precum: exploatarea lemnului, extractia metalelor si a sarii, care constituiau si bunuri de schimb cu alte comunitati. Din neamurile tracilor, cele mai numeroase au fost cele geto-dace, care sunt si primele consemnate in istorie de catre Herodot (secolul IV i.e.n.) si Strobon (secolul I i.e.n.).

Geto-dacii puteau fi caracterizati printr-o unitate lingvistica spirituala si materiala. Pentru epoca respectiva, ei atinsesera unul dintre cele mai inalte niveluri de civilizatie, ocupandu-se, pe langa agricultura, in care era implicata cea mai mare parte a populatiei, si cu prelucrarea fierului si a ceramicii, extragerea aurului si argintului si prelucrarea lor, constructiile cu anumite modalitati de imbinare a pietrei si lemnului, denumite de arheologi
“murus dacius” (zidul dacilor).



Civilizatia geto-dacilor este atestata si de existenta primelor centre urbane numite “dave” (cca 80), de utilizarea monedei, atat straina cat si proprie, de o activitate comerciala intensa axata, in special, pe produse tipic rurale, existand dovezi ale unui export masiv de cereale, ceara, piei, peste si lemn.

Dacii au reusit si structura unei organizatii statale, ceea ce impunea existenta unei ierarhii sociale. Ei au avut de asemenea si o contributie importanta la cultura antichitatii, impunand o scriere proprie alaturi de scrierile latina si greaca utilizate la schimburile comerciale si realizand o viziune religioasa specifica, demonstrata de existenta unor sanctuare diferite de cele ale altor comunitati. Istoria a consemnat ierarhia sociala a dacilor, comunitatile fiind alcatuite in cea mai mare parte din “comati” (oameni liberi), cu ocupatii preponderent rurale, “tarabostes” (aristocrati), ce alcatuiau patura adimnistrativa, nobiliara si, in varful ierarhiei, regii – numele unora dintre acestia ajungand pana la noi. Istoria antica pomeneste de Dromihete, Oroles, Burebista, regi care au meritul de a fi unificat triburile dacice si de a fi elaborat prima legislatie specifica, de Scorilo si Decebal; regii erau ajutati in conducerea tarii de mari preoti cum a fost Deceneu.