Conducerea empirica - utilizarea experientei si intuitiei in procesul decizional, in coordonarea si controlul activitatilor. In aceasta etapa functia de conducere revenea proprietarilor organizatiei, neexistind diferenta dintre proprietar si conducator. Cresterea dimensiunilor organizatiilor a dus la incapacitatea de a conduce numai pe baza aptitudinilor individuale.
PTS, interesul obtinerii unui profit ridicat au provocat modificari asupra relatiilor de munca. Iata de ce sarcina conducerii a fost incredintata unor specialisti in principalele domenii de activitate a organizatiei. Astfel apare si, incepand cu sec. XX, devine important caracterul mediator al managementului intre interesele membrilor organizatiei si cele a proprietarilor. Separarea proprietatii de actul de management a impus proprietarilor o gestiune generala a capitalului, participand la adoptarea celor mai importante decizii.
Ideile referitoare la actul de conducere nu au aparut pe un teren gol, ea are radacini milenare. Primele sugestii si ganduri au fost expuse inca in perioada dezvoltarii Egiptului si Babilonului, cand apar primele formatiuni statale.
Platon 424-342 i.e.n. primul introduce idea referitor la diviziunea a muncii. Omul, spune el, nu poate lucra si cu lemnul, si cu ferul, si cu piatra deoarece el nu poate reusi in toate.
Evolutia managementului ca stiinta
label
Cursuri
calendar_month
2010-10-27, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
Mosteanu tatiana