In toata prima jumatate a veacului al XJI-lea, centrul intelectual cel mai activ se afla in scolile din Chartres. Faima lor isi are originea in invatamintul organizat aici de Folbertus, episcop de Chartres (f 1028), pe la sfirsitul veacului al X-lea si inceputul celui de al Xl-lea. Sfintul Yves (Yvo), zis Yves de Chartres, este numele cel mai celebru al scolii in secolul al Xll-lea, dar primul mare nume in domeniul filozofiei este cel al lui Bernardus din Chartres, cancelar al scolii, care a murit intre 1124 si 1130.
Gindirea acestui magistru nu ne este cunoscuta in mod direct, ci numai prin intermediul lui Ioan din Salisbury, care ne-a lasat, in Metalogicon, un anumit numar de informatii despre doctrina si invatatura lui. Era socotit un profesor remarcabil, preocupat mai degraba sa le cultive elevilor inteligenta si sa le formeze gustul, decit sa-i impovareze cu o eruditie inutila. Considera totusi ca studierea marilor scriitori ai Antichitatii clasice era un lucru indispensabil. "Suntem, spunea el, ca niste pitici asezati pe umeri de uriasi.
Vedem deci mai mult si mai departe decit cei vechi, dar nu prin ascutimea vazului ori prin inaltimea noastra, ci pentru ca ei ne ridica si ne salta cu toata inaltimea lor uriasa." Din punctul de vedere al doctrinei, Bernardus trecea drept cel mai desavirsit dintre platonicienii vremii. Ne lipsesc textele cu care sa precizam natura platonismului sau si nu putem determina cu siguranta care era raportul exact pe care il stabilea intre idei si materie, dar putinul pe care il stim ne permite sa recunoastem macar familia spirituala careia ii apartinea.
