Secolul al XIIE-lea este epoca teologiei scolastice propriu-zise si, de asemenea, perioada in care se elaboreaza filozofia desemnata mai tirziu cu acelasi nume, pentru ca va alcatui, in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, temeiul invatamintului filozofic scolar. Privita, de pilda, din perspectiva felului in care arata in manualele scolare ale lui Tolet, Rubio si ale acelor Conimbricen-ses1, filozofia scolastica va da dovada de o uimitoare uniformitate.
Din acel moment, vom avea de-a face cu un aristotelism crestinizat si de metoda esen-tialmente dialectica, pe care Francis Bacon si Descartes il vor acuza neincetat de sterilitate. Dar secolul al XlII-lea este perioada in care aceasta filozofie s-a format si, in ciuda uniformitatii de limba in care s-a exprimat chiar de atunci - caci nu se poate deloc deosebi latina traducerilor din Aristotel facute dupa textul arab de cea a traducerilor facute dupa textul grecesc, o extrema diversitate de puncte de vedere isi croieste drum in aproape toate problemele. Punctul de plecare al acestei miscari de idei este sistemul de in-vatamint al profesorilor de la Facultatea de Arte, care nu au alta sarcina decit sa comenteze sau, cum se spunea atunci, „sa citeasca" treptat, in fata elevilor, toate tratatelor aristotelice cunoscute.
S-au spus atunci, in libertatea predarii orale, nenumarate cuvinte, dintre care unele vor fi exercitat asupra invatatilor o influenta hotaritoare, dar pe care noi nu le vom cunoaste niciodata. Din comentariile scrise de acesti profesori de arte, multe sint inca inedite si destul de putine au fost studiate temeinic. Nu putem sti dinainte ce ar putea rezulta din cercetarea lor si nici daca el va schimba simtitor imaginea actuala a istoriei ideilor in secolul al XlII-lea. Fara indoiala ca o va imbogati mult, dar nu trebuie sa uitam ca si teologii l-au comentat pe Aristotel pentru nevoile propriei activitati si este foarte putin probabil ca studierea exhaustiva a lucrarilor pastrate de la profesorii de arte din secolul al XlII-lea sa dezvaluie existenta unor comentarii la Aristotel comparabile, ca importanta pur filozofica, cu cele ale unor teologi ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Toma d'Aquino si Duns Scottus, ca sa amintim numai de citiva dintre cei mai mari. Motivul este simplu. Daca filozofia din secolul al XlII-lea a fost altceva decit o simpla exegeza a textelor
