Religia crestina a luat contact cu filozofia in secolul al II-lea al erei noastre, indata dupa aparitia convertitilor de cultura greaca. Am putea sa ne intoarcem si mai mult in timp si sa cautam ce notiuni de origine filozofica se gasesc in cartile Noului Testament, de pilda in Evanghelia a patra sau in Epistolele Sfintului Pavel. Aceste investigatii isi au importanta lor, cu toate ca cei care li se dedica sint expusi la nenumarate erori de perspectiva.
Crestinismul este o religie; folosindu-se uneori, pentru a-si exprima credinta, de anumiti termeni filozofici, sfintii autori se supuneau unei nevoi omenesti, dar substituiau sensului filozofic vechi al acestor termeni un sens religios nou. Acesta e sensul pe care trebuie sa li-1 acordam cind ii intilnim in scrieri crestine. Vom avea deseori prilejul sa verificam aceasta regula de-a lungul istoriei gin-dirii crestine. Omiterea ei este totdeauna periculoasa.
In esenta, religia crestina se intemeia, inca de la inceputurile sale, pe invatatura Evangheliilor, adica pe credinta in persoana si doctrina lui Isus Cristos. Evangheliile dupa Matei, Luca si Marcu aduc lumii o veste buna. Un om s-a nascut in imprejurari miraculoase: se numea Isus; le-a aratat celorlalti ca el este Mesia cel prevestit de Profetii lui Israel, Fiul Domnului, si a dovedit-o prin minunile pe care le-a savirsit.
