Covorul vegetal reprezinta totalitatea organismelor vegetale capabile de fotosinteza, la nivel global el constituind fitosfera – totalitatea producatorilor primari. Structura covorului vegetal poate fi abordata: a) analitic – din punct de vedere al taxonilor care-l alcatuiesc – flora, b) sintetic – din punct de vedere al comunitatilor care participa la formarea acestuia – vegetatia
Studiile floristice cuprind in mare doi pasi:
- primul este reprezentat de identificarea taxonilor de nivel specific la care apartin diferiti indivizi vegetali,
- cel de-al doilea este reprezentat de estimarea bogatiei specifice „ species richness” pentru anumite zone sau la nivel global.
Instrumentele utilizate in studiile floristice, pentru identificarea speciilor, sunt: cheile de determinare, atlasele de flora, monografiile, etc.
Cheile de determinare sunt constituite in principal prin descrierea elementelor morfologice care servesc drept criterii taxonomice in identificarea speciilor, cuprind pe langa aceasta descriere si desene – reprezentari grafice - ale habitusului sau a unor portiuni din acesta pe care sunt prezente elementele taxonomice discriminatorii. Atlasele vegetale se axeaza in principal pe fotografii sau desene, descrierea in text fiind sumara uneori inexistenta.
Vegetatia unei zone este reprezentata prin covorul vegetal care o acopera avand ca subunitati structurale si functionale fitocenozele (comunitati vegetale = asociatii vegetale = indivizi de asociatie) (Borza, 1965).
Studiile de vegetatie sunt mult mai complexe, ele urmaresc elementele structurale si relatiile care exista intre acestea – structura covorului vegetal – si modul de functionare a acestei structuri. Aceste tipuri de studii nu opereaza cu elemente abstracte ci cu elemente concrete indivizi, specii, de aceea este practic imposibil sa se realizeze studii de vegetatie fara a se cunoaste flora tinutului respectiv (Roebertsen, 1988).
Structura covorului vegetal poate fi caracterizata atat in plan vertical cat si in plan orizontal. Caracterizarea in plan vertical se axeaza pe stabilirea numarului de straturi si delimitarea acestora, cu cat structura covorului vegetal este mai complexa cu atat numarul de straturi este mai mare. Pentru cercetarile din Romania, Borza recomanda o scara cu patru straturi: arbori, arbusti, ierbos, muschi + licheni.
