Electrocardiograma (ECG) este rezultatul modificarilor electrice, care activeaza contractia atriilor si ventriculilor. Reprezinta inregistrarea la suprafata corpului a variatiilor de potential ale campului electric cardiac produse de depolarizarea si repolarizarea celulelor miocardice.
Pentru a obtine o ECG sunt necesari 12 electrozi, prin combinarea carora rezulta doua tipuri de derivatii:
- derivatiile planului frontal: bipolare si unipolare ale membrelor.
- derivatiile planului orizontal: derivatiile precordiale.
O derivatie ECG este formata din doi electrozi care culeg variatiile de potential electric produse in cursul ciclului cardiac.
Derivatiile bipolare (standard) ale membrelor: DI, DII si DIII inregistreaza directia, amplitudinea si durata variatiilor de voltaj in plan frontal.
Rezulta prin combinarea a trei electrozi: R (plasat pe bratul drept), L (plasat pe bratul stang), F (plasat pe gamba stanga).
- DI masoara diferenta de potential dintre R (electrodul negativ) si L (electrodul pozitiv).
- DII culege diferenta de potential dintre R (electrodul negativ) si F (electrodul pozitiv).
- DIII masoara diferenta de potential dintre F (electrodul negativ) si L (electrodul pozitiv).
