Fundamentele psiholiogiei: Memoria

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu Giurgiu
Omul are posibilitatea sa intipareasca impresiile produse de obiectele si fenomenele care actioneaza asupra analizatorilor, iar procesul psihic care asigura pastrarea experientei lui anterioare, este memoria. Memoria este procesul cognitiv-logic care reflecta lumea si relatiile omului cu lumea prin intiparirea, pastrarea si reactualizarea (prin recunoastere si reproducere) a experientei anterioare.



Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, a ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memoriei se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva, la altii cea verbal-abstracta.
Memoria este indispensabila supravietuirii fiintei umane, fiind implicata in toate activitatile acesteia:
1. Memorarea sau engramarea este primul proces al memoriei, cel in care are loc intiparirea, fixarea experientei noastre.
2. Pastrarea sau conservarea presupune retinerea (inteligenta si activa) pentru o anumita perioada de timp, a informatiilor memorate;
3. Reactualizarea consta in revehicularea informatiei stocate, in vederea valorificarii ei. Acest proces se realizeaza prin:
recunoastere (in prezenta obiectului) si
reproducere (in absenta obiectului);
4. Uitarea este fenomenul natural si totodata necesar (intr-o anumita masura), ce consta in eliminarea din memorie la un moment dat, a unor informatii devenite neimportante.
Modalitati si forme de manifestare ale memoriei
Pentru delimitarea formelor de manifestare ale memoriei, au fost introduse patru criterii si anume:
1.prezenta sau absenta intentiei si a controlului voluntar;
2.prezenta sau absenta desprinderii si intelegerii legaturilor specifice dintre elementele si secventele materialului;
3.aferentatia dominanta;
4.factorul timp;
1. Aplicarea primului criteriu permite identificarea a doua forme mari ale memoriei: memoria involuntara sau neintentionata si memoria voluntara sau intentionata.
Ambele forme se evalueaza pe baza acelorasi indicatori, ca, de pilda: volumul materialului retinut dupa fiecare prezentare si percepere secventiala, volumul total al materialului engramat (intiparit) la finele unui anumit interval de timp; rapiditatea intiparirii; exactitatea intiparirii; completitudinea.
Memorarea involuntara sau neintentionata se realizeaza in mod obisnuit, in procesul perceperii diferitelor obiecte, situatii, intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati. Este aceea care, in toate cele trei faze – engramare, pastrare, reactualizare – se realizeaza fara existenta unui scop mnezic precis si fara controlul vointei constient focalizat. Memoria involuntara acopera un vast teritoriu al existentei noastre cotidiene si ne inzestreaza zilnic, fara sa depunem vreun efort de concentrare a atentiei sau de vointa, cu informatii, impresii si experiente ce ne pot fi mai tarziu de un real folos.

Memorarea voluntara sau intentionata este forma esentiala de organizare si manifestare a capacitatii mnezice a omului, ea fiind strans conectata si integrata motivelor si scopurilor activitatilor specifice, incepand cu activitatea de joc si terminand cu activitatea de creatie. Structura continutului informational si repertoriul operational-instrumental al oricarei profesii sunt rodul memoriei voluntare. Caracteristica ei principala rezida in prezenta si formularea expresa a sarcinii si a scopului de fixare (memorare) si pastrare, in vederea utilizarii ulterioare a acesteia, mai apropiata sau mai indepartata in timp. In cazul memorarii intentionate, subiectul simte efortul mental, constientizeaza modul in care se mobilizeaza expres pentru a percepe si a intelege cat mai clar fiecare "element" al materialului, in vederea fixarii cat mai exacte, rapide si complete.