Studiul experimental al senzatiilor a constituit actul de nastere al psihologiei ca stiinta autonoma. Cercetarile experimentale au permis stabilirea locului si specificului senzatiilor in ierarhia celorlalte manifestari ale vietii psihice.
Dupa cum arata P. Popescu-Neveanu si Mihai Golu (1970) sensibilitatea nu este un fenomen in sine, izolat sau adaugat din afara la fenomenele si procesele naturale ci o functie, o proprietate obiectiv determinata. Functia sensibilitatii este conditionata de necesitati obiective de ordin biologic impuse de procesul adaptarii organismului la mediu. Asadar, senzatia trebuie sa fie abordata si analizata in cadrul functiei mai generale a sensibilitatii. in ordinea evolutiei biologice functia sensibilitatii a aparut si s-a dezvoltat in conditiile interactiunii cu mediul ambiant si in masura in care organismul dezvolta capacitati de detectare, inregistrare si analiza a stimulilor externi. Functia sensibilitatii a aparut si s-a dezvoltat pe fundalul excitabilitatii.
Excitabilitatea constituie proprietatea biologica generala ce asigura fiintelor vii posibilitatea de a receptiona influentele externe si de a raspunde la ele selectiv printr-o stare de modificare interna (P. Popescu-Neveanu, M. Golu, 1970). Ea constituie atributul oricarei materii vii si nu apare ca expresie a unor organe specializate; stimularea oricarei portiuni a corpului produce anumite modificari de natura biochimica sau biofizica pe baza carora ia nastere o anumita stare de excitatie ce se propaga din aproape in aproape in tot organismul, care este in ansamblul sau atat receptor cat si efector in acelasi timp.
Momentul crucial in evolutia interactiunii dintre organism si mediu il constituie aparitia regnului animal. Particularitatea cea mai importanta a vietuitoarelor o constituie modul lor de viata mobil, ceea ce confera comportamentului un caracter activ. Deplasarea sporeste considerabil cantitatea de informatie cu care este confruntat organismul. Acest „bombardament” informational complica existenta si provoaca dezvoltarea unor comportamente adaptative adecvate.
Daca din punctul de vedere al excitabilitatii avem de-a face cu o reactie primara, simpla, innascuta, orientata preponderent spre aparare fata de stimulii nocivi, din punctul de vedere al sensibilitatii avem de-a face cu o reactie selectiva diferentiata si specializata ce se soldeaza cu comportamente adaptative mai complexe. Concret, multiplicarea factorilor biologiceste necesari si detectarea lor provoaca animalul la actiuni de cautare, descoperire in cadrul unei multimi infinite de factori indiferenti, neutri. Astfel, se realizeaza in timp corelarea dintre acesti factori indiferenti si cei neconditionati in sensul stabilirii unui raport cu semnificatie biologic-adaptativa. Cu alte cuvinte, sensibilitatea avand ca baza genetica excitabilitatea permite dezvoltarea unor comportamente adaptative complexe in raport cu noi stimuli din mediul inconjurator.
Continuturi:
1.1. De la excitabilitate la sensibilitate
1.2. Definirea si specificul psihologic al senzatiilor
1.3. Calitatile senzatiilor
1.4. Legile sensibilitatii
Obiective:
1. Prezentarea procesului trecerii de la reactivitate primara la sensibilitate diferentiata
2. Prezentarea specificului psihologic al senzatiilor
3. Prezentarea calitatilor si legilor senzatiilor
