Procesul de dezvoltare a dintelui are loc ca urmare a interactiunilor epitelio-mezenchimale, mai concret in urma interrelatiilor care se produc intre epiteliul oral si mezenchimul subjacent.
Desi fiecare dinte in parte constituie o unitate anatomica individualizata, procesul de dezvoltare este in esenta identic pentru toti dintii, atat din dentitia temporara, cat si din dentitia permanenta. Termenul generic utilizat pentru a caracteriza dintele in dezvoltare este de germene dentar. Uneori insa se intalneste si denumirea de mugure dentar, pe care o vom evita, din cauza suprapunerii cu denumirea primului stadiu de dezvoltare a dintelui.
Pentru a sistematiza si facilita intelegerea notiunilor, ne vom referi la etape de dezvoltare si stadii de dezvoltare.
Etapele dezvoltarii se succed in dinamica, iar in anumite momente se suprapun partial, nefiind restrictionate la o anumita etapa, ci continuandu-se de-a lungul a mai multor etape histologice. in acest context, considerand dezvoltarea un proces continuu, in realitate nu se pot stabili limite de demarcatie nete intre etape/stadii.
Prezentarea in dinamica a procesului de dezvoltare include urmatoarele etape de referinta: initierea, proliferarea, histo si morfodiferentierea, apozitia. Primelor trei etape le corespunde cate un stadiu al germenelui dentar: stadiul de mugure, de capison si de clopot. Denumirea stadiilor are la baza morfologia pe care o capata structura epiteliala a germenelui dentar. Pentru a patra etapa, unii autori considera ca si corespondent tot stadiul de clopot, altii introduc notiunea de stadiu de coroana.
