Interesul tot mai mare legat de problematica GC nu este un efect al modei de a fi in tendinte, nici un rezultat al hazardului; el se datoreaza evolutiei capitalismului occidental, in cadrul caruia piata si actionarii s-au localizat progresiv in centrul mecanismelor de finantare a economiei, fiind principalii aportori de capitaluri. in fata acestei evolutii de fond, atitudinea directorilor generali de companii a devenit, din start, mult mai defensiva,
timorata, chiar de adeziune la sistemul de gândire al furnizorilor de resurse financiare.
Scandalurile Enron si Worldcom au consacrat intr-o anumita masura, viziunea juridico-financiara asupra GC si rolului actionarilor. Aceasta viziune s-a nascut pe fundalul emergentei proprietatii pasive in cadrul marilor corporatii americane, la inceputul secolului 20, consecinta a separarii functiei de proprietate de cea de conducere. Procesul s-a tradus printr-o dispersare a proprietatii de drept intre mai multi aportori de capitaluri si a generat ideea conform careia rolul actionarilor se limiteaza doar la a furniza capitaluri financiare si de a-si asuma riscurile legate de acest aport.
