Dezvoltarea spectaculoasa a calculatoarelor in ultimii treizeci de ani a permis cercetarilor in domeniu sa incerce utilizarea calculatoarelor pentru rezolvarea unor probleme din ce in ce mai dificile, din ce in ce mai apropiate de complexitatea problemelor solutionate de om. Pe masura ce problemele de viteza si capacitate de memorare au fost rezolvate la nivelul tehnologiei constructiei calculatoarelor, limitarea utilizarii tehnicii de calcul in locul expertului uman se datoreaza mai ales incapacitatii oamenilor de a instrui si programa adecvat calculatoarele. incercarea extinderii utilizarii calculatoarelor la tot ceea ce poate fi solutionat de om a dus la aparitia unui nou domeniu al stiintei calculatoarelor: inteligenta artificiala.
Termenul de Inteligenta artificiala a fost introdus pentru prima data in 1956 de catre cercetatorul John McCarthy.
Inteligenta artificiala acopera un numar foarte mare de subdomenii. Desi ea este considerata un subdomeniu al stiintei calculatoarelor, se intersecteaza cu discipline foarte diverse cum sunt: filozofia, lingvistica, ingineria matematica, etc.
Inteligenta artificiala este un domeniu relativ nou. Ea este preocupata de utilizarea calculatoarelor pentru rezolvarea unor probleme care necesita inteligenta umana si care sunt dificil de rezolvat cu tehnologia de calcul conventionala. Exemple de astfel de probleme sunt: interpretarea unor scene vizuale, diagnosticarea, recunoasterea limbajului natural.
Inteligenta artificiala (AI – Artificial Inteligence) poate fi considerata ca acel domeniu al informaticii care are ca obiectiv proiectarea sistemelor inzestrate cu anumite proprietati pe care in mod obisnuit le asociem inteligentei umane: intelegerea limbajului, invatarea, rationamentul, rezolvarea problemelor, demonstrarea teoremelor, etc.
