Psihologii incearca de multi ani sa conceptualizeze si sa defineasca inteligenta. in secolul trecut, inteligenta a fost masurata cu ajutorul coeficientului IQ, care incearca sa surprinda capacitatea si functionalitatea cognitiva, care reprezinta capacitatea unei persoane de invatare, rememorare, aplicare, gandire, rationare si abstractizare. Conceptul de inteligenta emotionala aduce noi argumente in intelegerea inteligentei umane, extinzand felul in care evaluam inteligenta generala.
Ca si in cazul inteligentei cognitive, inteligenta emotionala este de asemenea dificil de definit. in sens larg, inteligenta emotionala se refera la dimensiunile emotionala, personala, sociala si de supravietuire ale inteligentei, care adesea sunt mai importante pentru functionarea cotidiana a unei persoane decat sunt aspectele cognitive, traditionale, ale inteligentei. Inteligenta emotionala se ocupa cu intelegerea propriei persoane si a altora, cu relationarea interumana, cu adaptarea la realitatea imediata si cu strategiile de gestionare a acesteia, pentru a avea mai mult succes in adaptarea la cerintele mediului. Inteligenta emotionala este tactica si se refera la functionarea imediata, in timp ce inteligenta cognitiva este strategica, de vreme ce se refera la capacitatea adaptativa pe termen lung. Inteligenta emotionala ajuta la prezicerea succesului, deoarece reflecta modul in care o persoana isi aplica deprinderile si cunostintele la situatiile imediate. intr-un fel, masurarea inteligentei emotionale inseamna masurarea „bunului simt” al unei persoane si aptitudinea acesteia de a se descurca in lume.
Evolutia conceptului de EQ a inceput in 1980 cu dezvoltarea independenta a unei abordari teoretice eclectice si multifactoriale in definirea operationala si descrierea cantitativa a inteligentei emotionale. Studiile autorului isi au originea in activitatea sa de psiholog clinician. Experienta sa clinica a scos in evidenta nevoia de a se raspunde la urmatoarea intrebarea: „De ce unele persoane sunt caracterizate de o bunastare psihologica mai buna decat altele?”. Aceasta problematica s-a extins apoi la intrebarea: „De ce unii indivizi sunt mai capabili sa aiba succes in viata decat altii?”. Aceste intrebari au impus o retrospectiva detaliata a deprinderilor emotionale recunoscute ca factori care determina succesul in general, pe langa cele care influenteaza succesul in mentinerea sanatatii emotionale si a unui tonus emotional pozitiv. A devenit evident faptul ca elementul-cheie pentru determinarea si prezicerea succesului nu este doar inteligenta cognitiva: multi oameni inteligenti din punct de vedere cognitiv se zbat sa se mentina la suprafata in viata, pe cand multi alti indivizi, mai putin inteligenti din punct de vedere cognitiv, au parte de succes si de prosperitate. in timpul acestor eforturi de a identifica cei mai importanti factori implicati in adaptarea la cerintele mediului, nu a fost stabilita nici o corelatie semnificativa intre inteligenta cognitiva si inteligenta emotionala. Autorul continua sa examineze contributia ambelor forme de inteligenta la succesul in diverse aspecte ale vietii.
