A.Ce este intemeierea epistemica? Intemeierea poate fi caracterizata drept demersul prin care aparam sustinerea ca o opinie anume, p, reprezinta cunoastere. Activitatea de intemeiere este un demers prin care stabilim o corelatie intre temeiuri (evidences, Gründe) si opiniile cu pretentia de a reprezenta cunoastere pe care le sustine cineva, X. Spre deosebire de ideile afirmate dogmatic, pretentiile de cunoastere trebuie sa fie deschise discutiei si, in acest sens, se cer intemeiate.
Spre deosebire de problemele discutate pâna acum in curs, care au fost, preponderent, probleme de fapt, problematica intemeierii cunoasterii priveste chestiuni de drept; altfel spus, ne vor interesa identificarea acelor condtii care, odata satisfacute de p, ne-ar putea conduce la concluzia ca p este cunoastere (spun "ne-ar putea" deoarece conditia intemeierii nu este singura conditie pe care trebuie sa o satisfaca o opinie pentru a fi cunoastere). Multi gânditori sunt de parere ca trasatura distinctiva a intemeierii epistemice este relatia ei cu adevarul. in esenta, principiul intemeierii epistemice ar putea fi enuntat astfel: trebuie sa fie acceptate drept cunostinte numai acele opinii pentru care avem bune temeiuri sa credem ca sunt adevarate.
