Enumerate tot in art 3 Cod comercial, si care insa nu da o definitie clara notiunii de intreprindere. Din acest motiv tot doctrina a incercat sa defineasca notiunea aratand in principiu ca intreprinderea este un organism economic si social ce presupune astfel o organizare autonoma a unei activitati cu ajutorul factorilor de productie, organizare realizata de catre un intreprinzator ce-si asuma riscul producerii de bunuri si servicii destinate schimbului cu scopul obtinerii de profit.
Din aceasta perspectiva pentru a fi supusa codului comercial intreprinderea trebuie sa imbrace o serie de caracteristici:
- existenta organizarii autonome a activitatii cu ajutorul factorilor de productie;
- asumarea de catre intreprinzator a coordonarii activitatii si astfel a riscului acesteia;
- realizarea scopului a acestei activitati, producerea de bunuri si servicii in vederea realizarii de profit.
Aceasta notiune este diferita ca sens de notiune de intreprindere asa cum este utilizata in alte domenii de activitate, astfel din punct de vedere juridic pentru a fi supuse legii comerciale trebuie ca intreprinderea sa prezinte caracteristicile mentionate indiferent de volumul activitatii sau de dimensiunea intreprinderii.
b. 1. intreprinderea de productie (industriale)
- intreprinderile de constructii (art. 3 punctul 8) – au caracter economic, au toate actele juridice si contractele savarsite pentru realizarea lucrarilor de constructii.
- intreprinderile de fabrici si manufactura (art. 3 punctul 9) – fabrici (activitate mecanizata) – manufacturi (activitate manuala)
