Imperiul Otoman cucereste peninsula balcanica pe parcursul secolelor XIV-XVI. Grecia, Serbia, Macedonia, Albania, Dalmatia, Ungaria, Transilvania si tarile Romane au fost cucerite sau supuse efectiv pe parcursul acestei perioade.Cucerirea Balcanilor de catre otomani cu amalgamul sau de etnii, credinte, culture si destine istorice a lasat o amprenta adinca asupra evolutiei acestei regiuni.
Principalul grup etnic au fost slavii de sud (sirbii, croatii si bulgarii), grecii, albanezii, romanii si aromanii de la sud de Dunare, precum si ungurii.Toate aceste popoare au constituit pe parcursul evului mediu state mai mult sau mai putin trainice, unele cu vocatie imperial. in acest ultimo caz ii avem in vedere pe greci, natiunea titular a Imperiului Bizantin, dar si pe bulgari si sirbi care au creat unitati politice cu clare pretentii imperial in regiunea balcanica: insa razboaiele pentru suprematie in regiune au dus la slabirea tuturor actorilor politici, lasind un teren propice pentru cuceririle otomanilor in secolul al XIV-lea.Acestia din urma au reusit sa plaseze sub aceeasi suveranitate politica intregul spatiu balcanic, cu diversitatea sa etnica si politica extraordinara. Nu mai putin interesant este ca si faptu ca prin aceasta regiune trece linia de partajare intre crestinismul romano-catolic si cel greco-ortodox, de aceea autoritatile otomane au fost nevoiti sa promoveze o politica confesionala destul de abila pentru a reusi dominarea regiunii.
Subliniind importanta provinciilor balcanice in structura imperiului, in mod traditional in serviciul Palatului erau utilizati crestini islamizati, recrutati datorita sistemului devsirme, inca din sec.XV-lea. Cei mai mari demnitari otomani proveneau tocmai din rindurile acestora si din corpul de ieniceri, care in mare lui majoritate era recrutat tot din populatiile nemusulmane.