Domeniul educatiei fizice si sportului a trecut prin mai multe cicluri in lunga sa istorie. Aceste cicluri variaza de la un autoritarism strict la democratia liberala de astazi. Aceasta transformare a democratiei a deschis domeniul educatiei fizice pana la numeroase stiinte noi, si anume, crearea de noi oportunitati profesionale. Suntem convinsi ca evolutia ciclurilor de educatie fizica nu s-a oprit, ea va fi in continuare si aceasta va deschide calea pentru descoperirile viitoare dar si noi studii in domeniu.
Evolutia educatiei fizice si a sportului de la inceputurile omenirii pana in zilele noastre demonstreaza tendintele permanente ale omului de autoperfectionare. Practicand exercitii fizice, omul devine mai rezistent, invata sa invinga, sa lupte cu oboseala si sa fie hotarat in actiuni. Pe langa deprinderile motrice aplicative, pe care le imprima prin practicarea sa sustinuta se dezvolta si pretioase calitati motrice si moral-volitive.
Perioada preistorica este fascinanta prin insasi marcarea debutului tendintelor omului de a concura, de a inventa diverse forme de miscare. Activitatiile sportive de astazi isi datoreaza in mare parte spectaculozitatea acestei perioade de inceput pentru tot ceea ce inseamna materiale sportive, tehnici, probe sportive.
Consider ca domeniul sportului devine si mai interesant prin studiul si descoperirea originilor acesteia, a punctelor sale de debut.
Miscarile fundamentale ale omului primitiv erau: alergarea, saritura si catararea care alcatuiau mijloacele luptei pentru existenta. Armele omului primitiv erau organele naturale: mainile, picioarele, dintii, dar pe viitor omul a inceput sa intrebuinteze segmente materiale cum ar fi: piatra, lancea, cutitul si maciuca. Aceste segmente amplifica, prelungesc si sporesc puterea organelor naturale si reclama si alte feluri de miscari, necesitate de manuirea lor.
Lupta a castigat spatiu in cea mai importanta perfectiune pe care a atins-o omul atunci cand el nu s-a mai multumit sa tina in mana acesta arme si a inceput sa le arunce la distanta impotriva adversarului. Elasticitatea corpurilor a dus la inventia prastiei si arcului, iar mai tarziu elasticitatea gazelor a dus la inventia armelor de foc.
Omul a putut sa-si sporeasca fortele fizice care in chip natural erau inferioare acelora ale unor animale, in cele trei miscari fundamentale. El n-a putut intrece calul in fuga, dar inteligenta sa a inventat roata, miscata prin puterea musculara proprie, prin forta de tractiune a animalelor sau prin forte motrice a aburului sau electicitatii. N-a putut sari mai tare ca pantera, nici n-a putut zbura ca pasarile, nici inota ca pestii, dar a inventat armele, uneltele si masiniile cu care a intrecut prestatiile animalelor si le-a intrecut pe acestea prin puterea minti, a tendintelor sale de perfectionare.
