Literatura, ca arta a cuvantului, a fost considerata de-a lungul vremii un tezaur de intelepciune care ilustreaza eforturile omului de conciliere a aspiratiilor spirituale cu nevoile trupului si de adaptare in natura si societate. Alaturi de celelalte forme artistice ale spiritului, ea marturiseste superioritatea si unicitatea omului intre fiintele universului.
Creata cu scopul de a delecta si de a instrui totodata, literatura este inclusa atat intre formele universale de expresie a frumosului, cat si intre disciplinele umaniste ale educatiei, oferind numeroase informatii si cunostinte despre om si lumea sa. Ea a devenit, in epoca moderna, o marturie a identitatii spirituale a unei natiuni, "memoria ei vie, cu menirea de a-i construi si pastra identitatea si unitatea".
Opera literara este rezultatul relatiilor dintre realitatea nemijlocita si fictiunea artistica, ilustrate de un scriitor cu ajutorul unui ansamblu de obiecte lingvistice. Ca inspiratie divina sau ca joc al imaginatiei, ea reflecta experienta de suflet si de inteligenta a unui creator si, prin acesta, experienta umanitatii dintr-un anumit timp si loc.
