Sute de mii de americani se ranesc anual in paturile lor. Zeci de mii isi dau foc la haine din greseala. Si alta suta de mii de oameni se ranesc indeajuns de serios din cauza hainelor pe care le poarta ca sa solicite tratament medical de urgenta. Deci nu putem evita riscurile in totalitate. Nu putem renunta la haine, mancare, bautura, nu putem sa nu mai trecem strada.
Comportamentul nostru de evitare a riscului este cand comic, cand absurd. Ce e la moda azi nu mai e maine si ne gasim facand azi tocmai lucrurile care erau interzise ieri. "Ia aspirina, ca ajuta la evitarea atacurilor de inima". "Nu lua aspirina, ca faci ulcer". "Alcoolul dauneaza sanatatii", dar "Vinul rosu scade sansa unui atac de cord". Sunteti deja in confuzie? Atunci puteti lua aspirina cu vin rosu, poate ajuta! Concluzia e ca riscurile sunt oriunde, dar putem sa invatam cate ceva despre ele. O data familiarizati cu conceptul de risc, il putem expune si lua decizii informate. Teoria riscului tocmai asta face. Nu o sa putem trata riscul in totalitate aici – ne-ar trebui cateva volume bune. in schimb, vom face o excursie in timp, sa vedem cum s-a ajuns la conceptul de risc si care au fost factorii care au facut omenirea sa-l cuantifice. Cand s-a trecut de la oracole si ghicitori in carti la teoria probabilitatilor? La ce ajuta cunoasterea riscurilor si in ce masura ne putem asuma anumite riscuri? Daca, dupa seria de sase articole pe care mi-am propus sa o scriu in revista I&P, cineva va fi interesat sa cunoasca si mai profund ce este cu riscul, atunci mi-am atins scopul.
