Obiectul Istoriei Bisericesti este Biserica crestina, in intelesul de comunitate religios-morala, infiintata de Mantuitorul Iisus Hristos pentru mantuirea oamenilor. Istoria cerceteaza Biserica in latura ei omeneasca, in cresterea si manifestarile ei istorice, accesibile cunoasterii si studiului. In dezvoltarea ei Biserica are o istorie interna si externa.
Istoria interna priveste raspandirea crestinismului, organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul. Cea externa priveste Biserica in contactele si raporturile ei cu Statul, societatea si celelalte religii, cu morala si cu cultura.
b. Definitie. Istoria Bisericeasca Universala este cercetarea si expunerea metodica a vietii Bisericii crestine in general, privite in dezvoltarea si actiunea ei interna si externa.
c. Denumirea. Denumirea nu este aceeasi la toti istoricii bisericesti. Unii o numesc simplu Istoria bisericeasca, Istoria Bisericii, Istoria bisericeasca generala sau universala. Altii prefera s-o numeasca istoria crestinismului.
d. Scopul studiului Istoriei Bisericesti Universale este cunoasterea si intelegerea desfasurarii vietii Bisericii crestine in toate laturile ei. Scopul final al studiului acestei discipline teologice este cunoasterea si intelegerea situatiei actuale a crestinismului, in organizatiile lui mai importante. Urmarind cauzele, evolutia si legaturile dintre faptele istorice, Istoria Bisericeasca Universala intelege si explica miscarile si schimbarile in viata Bisericii de la inceputul ei pana astazi.
e. Importanta studierii Istoriei Bisericesti Universale rezida tocmai din faptul studierii organizarii Bisericii, a doctrinei, cultului, Curs de Istorie Bisericeasc a Universal a 3 fara de care nu se poate cunoaste si intelege crestinismul in organizarea si viata sa trecuta si prezenta.
f. impartirea Istoriei Bisericesti. Studiul Istoriei Bisericesti se poate imparti atat dupa continut cat si dupa timp. Dupa continut Istoria Bisericeasca este privita in raspandirea crestinismului in raporturile cu lumea. Dupa timp, Istoria este impartita pentru studiu in perioade mai mari sau mai mici. impartirea logica si cronologica este o necesitate pentru usurarea studiului. impartirea logica se face pe baza tipizarii, adica a privirii si tratarii laolalta a faptelor istorice care au caractere comune importante. Ea cunoaste trei evuri: antic, mediu si modern. Istoricii profani si bisericesti nu sunt toti de acord asupra limitelor evurilor, asupra inceputurilor si sfarsitului lor.
Sfarsitul evului antic (vechi) si inceputul celui mediu in Istoria Bisericeasca este pus aproximativ intre anii 600-800 d.Hr. (unii istorici socotesc sfarsitul lui cu imparatul Iustinian - 565 d.Hr.-, altii cu papa Grigorie cel Mare - 604 d.Hr.-, altii cu Carol cel Mare - 814 d.Hr). Evul mediu este socotit ca desfasurandu-se pana la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui urmator (Renastere, Reforma). In Istoria bisericeasca evurile se caracterizeaza astfel: in Evul antic, crestinismul s-a raspandit si organizat in lumea grecoromana.
Este epoca constituirii Bisericii, a persecutiilor, a Sinoadelor ecumenice, a marilor Parinti si scriitori bisericesti. in Evul mediu, se convertesc la crestinism popoarele germane, slave si altele, puterea papala creste, are loc Schisma cea Mare (1054 d.Hr.). in evul modern, puterea papala descreste, are loc Reforma protestanta, Biserica Ortodoxa este stapanita de turci, se formeaza Bisericile nationale autocefale.
