Def: In randul stiintelor spiritului, istoria artei are o situatie paradoxala din cauza ca obiectul ei de studiu este in acelasi timp atemporal, dar si conditionat de istorie, apartinand trecutului si prezentului.
Creatia artistica este privita ca rezultat al investigatiei cognitive si emotive a lumii inconjuratoare, operele de arta reflectand intr-o anumita masura capacitatea de receptionare si interpretare a acesteia si fiind conditionata de factorii temporali, sociali, economici si geografici.
Primele marturii despre creatiile artistice au fost scrierile filosofilor antici, dar se reduc la simple descrieri ale celor mai celebre monumente ale antichitatii sau aprecieri cu valoare estetica subiectiva, concentrandu-se asupra evenimentelor istorice relatate.
Perioada antichitatii numita si « preistoria istoriei artei » (Seadmoy 1991) in care se creeaza premisele pentru viitoarea istorie stiintifica a artei. Perioada moderna ce tine de la Vasari la Winckelman, care inaugureaza o a doua faza in care apare viziunea de ansamblu asupra istoriei artei ca stiinta, ce dureaza pana la Iacob Burckhardt.
Platon (427 – 347 i.Hr.) expune in sistemul sau filosofic principiul conform caruia lumea reala e considerata o reflectare trecatoare a celei transcedentale, in aceiasi masura arta contemporana lui nu putea reflecta realitatea decat ca o copie, fiind doar forme imperfecte. Platon considera ca “lumea fenomenala mimeaza pe cea ideala, iar artele sunt o mimetica inferioara intrucat imita obiectele, fiind copii de gradul al doilea”.
Istoriografia istoriei artei
label
Cursuri
calendar_month
2010-06-15, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
mihaela Vlasceanu
