Legatura intre sursa de semnal (emitator) si utilizator (receptor) se realizeaza printr-un mediu (suport material) ce permite semnalului util, purtator de informatie, sa se propage. Acest mediu poarta numele de canal de legatura (linie de transmisie), o reprezentare simbolica fiind facuta in figura 4.1. iar principala caracteristica este dispunerea pe o lungime relativ mare
Fig.4.1.
Pentru semnalele electrice se folosesc in mod practic cablurile realizate din fire sau benzi metalice. Pentru acestea se poate imagina construirea unei linii prin legarea in lant a unui set de cuadripoli. Efectul rezistiv, capacitiv si inductiv distribuit al unei linii de transmisie poate fi reprezentat printr-un model RLC cu parametrii concentrati pe unitatea de lungime. Se va obtine o linie artificiala, cu cu structuri periodice reprezentata in figura 4.2.
Fig. 4.2. Structura unei linii artificiale.
Modelarea este cu atat mai precisa cu cat numarul de celule RLC luate in calcul este mai mare. Sa consideram, pentru exemplificare, o portiune de linie bifilara. Fiecare conductor are o anumita rezistenta R la trecerea curentului. Izolantul care separa conductorii nu este perfect, el permitand scurgeri de curent; acest fapt se concretizeaza
printr-o conductanta G plasata intre cele doua fire.
