Punerea sub interdictie judecatoreasca - este o masura de ocrotire a persoanei fizice si o masura de ocrotire a tertilor care, in necunostinta de cauza incheie acte juridice cu persoane care sunt lipsite de discernamant datorita alienatiei/debilitatii mintale;
- se caracterizeaza prin faptul ca, prin efectul unei hotarari judecatoresti, o persoana lipsita de discernamant datorita alienatiei sau debilitatii mintale este private de capacitatea de exercitiu si I se numeste un tutore care sa o ocroteasca sis a o reprezinte in actele juridice;
- punerea sub interdictie este reglementata de art.142 pana la 151, Codul familiei, si in Decretul nr.32/1954 de la art.31 pana la art.35;
- competenta instantelor de judecata privind solutionarea cererilor de punere sub interdictie este reglementara de Codul de procedura civila;
- Pentru ca o persoana sa fie pusa sub interdictie trebuie sa indeplineasca conditia ca ea sa fie lipsita de discernamant datorita alienatiei sau debilitatii mintale (art.142, al.1, C.fam);
- nu pot fi puse sub interdictie persoanele care sunt lipsite pasager de discernamant datorita batranetii, bolii sau altor cauze cu caracter temporar sau permanent;
