Ideea de Om, asa cum o avem astazi, mai mult sau mai putin cu totii, a necesitat multe secole pentru a se contura. Unii autori considera ca aceasta se contureaza de abia prin secolul XVIII. Initial, toate colectivitatile umane se considerau centrul lumii si singurii oameni adevarati, ceilalti fiind (mai mult sau mai putin) salbateci, ne-oameni. Iar aceste convingeri s-au perpetuat pana relativ recent.
"Prima reactie spontana fata de un individ este de a-l imagina ca inferior, din moment ce este diferit de noi: nici macar nu este om, sau daca da, este barbar inferior; daca nu ne vorbeste limba, inseamna ca nu vorbeste nici una, cum credea Colon. Asa se face ca slavii din Europa il numesc pe vecinul lor german nemec, mutul; maya din Yucatan ii numesc pe invadatorii tolteci nunob, mutii, iar mayasii cacsikeli le spun mayasilor Mam ‘gingavi’ sau ‘muti’. Aztecii insisi le spun oamenilor de la sud de Vera Cruz nonoualca, mutii, si celor care nu vorbesc nahuatl, tenime, barbari, sau popoloca, salbateci; ei impartasesc dispretul tuturor popoarelor pentru vecinii lor, considerind ca cei mai indepartati din punct de vedere cultural sau geografic nu sunt nici macar buni de sacrificat si consumat (sacrificatul trebuie sa fie in acelasi timp strain si stimabil, adica, in realitate, apropiat).” (Leach, 1982, p. 73)
Ilustrari :
- “Demult, pe vremea latinilor, au aparut in regat raufacatori care ucideau si furau. Oamenii cerura tarului sa ii scape de acesti banditi. Dar el nu facu nimic pentru ca banditii erau latini ca el. Insa acestia intrecura masura si tarul porunci sa fie dusi in actualul teritoriu al Valahiei, fara sa le dea nici vite, nici hrana, nici femei – nimic, decit o pisica drept animal de povara si de plug, ca sa are pamintul. A trebuit sa pescuiasca in Dunare si sa vinda peste pentru a se hrani. Tarul le-a interzis si sa construiasca case, incit a trebuit sa sape gropi in pamint, pe care le acopereau cu panusi de porumb si trestii. Izolati timp de secole, au devenit niste salbatici in asa hal, ca si-au uitat limba si n-au mai putut pronunta decit un singur cuvint: <o-o-o-preste!>. Acesti oameni salbaticiti nu il recunosteau nici pe tar, nici pe episcop; nu plateau biruri nimanui si nu se ducea la biserica, pentru ca nu aveau credinta. Si nu isi taiau parul, nu se barbiereau si cum umblau aproape goi, corpurile lor se acoperira cu par, ca ale animalelor ! De-aceea oamenii au inceput sa le zica <vlasi>, adica parosi, barbosi.” (Mesnil si Popova,
1997, p. 233)
- "…mai incolo, existau oameni cu un singur ochi si altii cu boturi de ciine"; "Amiralul a spus ca, in ajun, pe cind se indrepta spre fluviul de Aur, a vazut trei sirene care au sarit sus, deasupra marii. Insa ele nu erau frumoase cum se spune, desi chipul lor avea infatisare omeneasca"; "Mai sunt spre soare-apune doua provincii unde n-am ajuns, dintre care intr-una, pe care ei o numesc Avan, oamenii se nasc cu coada" (insemnari de jurnal cf. Todorov, 1994, p. 17).
